Radacina de maslin

radacina de maslin de mircea trifu

Rădăcină de Măslin
Autor: Mircea Trifu

De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curaj să iau,
Viselor ce-i mângâiau mamei ochii în batiste,
Câte rugi și câte Criste, câte cruci se-ngenunchiau,
Să-mi croiască, să le dau paginilor sale triste.

Dacă Dumnezeu m-ar ține chiar și-așa ca o pădure,
Cin ‘ s-ar teme de secure sau de focul lui divin ?
M-aș usca și tot îți vin ca un lup gata să-ți fure
Primul geamăt de iubire, Rădăcină de Măslin.

De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curaj o dată
Să nu-i las la Judecată, de Apoi, cum zice-n carte,
Să le dau din mine-o parte celor care îmi arată
Rugăciune-adevărată, înspre casă să mă poarte.

Ramurile le ridic sus spre cer, cu mii de cuiburi,
Se vor naște-n ele muguri fericiți cu dinți de lapte
Parcă sunt pagini din carte, așteptând aripi de fluturi,
Nemurire să te bucuri de iubire-n orice noapte!

De-aș avea, dacă i-aș cere și-aș avea curajul iar,
Să mă nasc, nu în zadar, maică n-asculta ce spun,
Poate ajung un om mai bun să iubesc un înger chiar,
Fără aripi, fără har, doar cu același vers nebun.

Împletesc două izvoare și leg lupii puși pe rele,
Înstelatele-s rebele dac-am să mă rog în șoaptă,
Încă cineva m-așteaptă și vor cădea mii de stele
Lângă mama, Noi și ele, sarutandu-i mâna dreaptă.