Scrisoare pentru tine

scrisoare pt tine de loreta t

Scrisoare pentru tine

AUTOR – Loreta Toader

Bună seara prietene,
În această noapte norii se adună.
Bate gongul ploii încet,apoi din ce în ce mai tare.
Se dezlănțuie furtuna…stelele speriate rătăcesc pe cerul negru, odată albastru.
Privesc ploaia și îi ascult ritmul infernal, sacadat – uneori înverșunat, alteori mocnit.
…la fel sunt și oamenii sau sufletele lor: furioase și nestăpânite trecând cu bocancii reci peste durerile celorlalți, neținând cont nici măcar de faptul că lovesc tot în oameni…
Alteori sunt blânzi și liniștiți ca ochii unui călugăr ce au văzut și trăit multe taine.
Sunt momente când eu însumi îmi doresc liniștea și pacea din sufletul lui, a călugărului.
Îmi doresc blândețea și seninul cuvintelor de multe ori nespuse și nescrise…
Nici nu ar fi nevoie, sufletele curate simt iar gesturile fac diferența.
Cu ochii minții am privit odată în sufletul unui călugăr – în acea liniște desăvârșită am înțeles că oricâți oameni ar fi lângă noi nimic nu poate înlocui iubirea, însă iubirea înlocuiește orice, oricât, oriunde, oricând.
Gândurile zboară, nu le poți controla, nu le poți stăpâni și nu poți alerga odată cu ele – dar le poți călăuzi.
Uneori sufletul strigă și plânge în același timp zbuciumându-se în neputința lui.
Privesc ploaia și oamenii…
Știi ar trebui să scoatem sufletele în ploaie…lacrimile ei le-ar spăla și am renaște din nou în mucenicia lumii – s-au poate am simți din nou izvorul iubirii curgând printre lucruri și oameni.
Ploaia își rărește ritmul și aburi se înalță din pământul cernit ca o rugă pierzându-se în vastitatea cerului.
Un sentiment pur și imaculat în aerul de primăvară cu o rezonanță aparte – sufletul a prins aripi, sălciile plângătoare au înverzit odată cu renașterea sentimentelor curate și inocente.
A stat ploaia și odată cu ea și neliniștea gândurilor mele.
Sufletele noastre sunt doar lumini și umbre – ca o trecere a noastră prin lume …o liniște meditativă.
Și pentru prima dată conștientizezi că lumina din noi este trăire.
Am privit cerul și în nemărginirea lui am văzut doi ochi albaștri – ochii plini de blândețe ai călugărului…
Zorii s-au ridicat deja iar eu am rămas privind în sufletele oamenilor.
La revedere prietene, pe maine seară și nu uita – ai grijă de sufletul tău!

Eu, un simplu gând uitat printre galaxii

P.S.- Scrisoarea trebuia să ajungă la tine cu mult înaintea mea

De acelasi autor:

Pictura

Ultimul vals

Uneori,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.