Gând rătăcit,
Autor: Elena Tudosa
Mi-e gândul aiurea rătăcit,
Colindă în amurg de seară,
De briza caldă a unui vânt,
Natura-ncepe să tresară.
Un ciripit de păsărele,
Din somnul care m-a furat,
Trezit-au gândurile mele,
Ca dintr-un vis prea minunat.
Încerc să înțeleg ce e cu mine,
Și pleoapele ușor să le ridic,
Deși as zice că mă aflu bine,
Constat că sincer, nu mai am nimic.
Nici lacrimi să mai plâng nu am,
În trupul meu nici o putere,
Mă vestejesc precum o frunză dintr-un ram,
De-atâta nostalgie și durere.
E tristă viața prin străini,
Te simți precum un prizonier,
Să scapi de-acest amarnic chin,
Te rogi și plângi , privind spre cer.
Din cer aștepți unica alinare
Care-ți mai da încă putere,
Când singur, trist în depărtare,
Ai gândul rătăcit doar în tăcere,
Iar sufletul ți-l simți ușor cum piere.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 