Omul nou

omul nou de gabriel ionescu

OMUL NOU

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Așa cum arheologia gândurilor noastre ne arată, 
Omul, nu este o invenție de dată prea recentă. 
Și cum trecutul nimănui nu-i fără pată,
El, Creatorul, nu va mai accepta mult timp, o viață decadentă.

Omul este un animal al aparențelor înșelătoare.
Întotdeauna nu-i decât el însuși, când nu joacă-un rol.
Lumea-i un loc periculos ca să trăiești sub Soare, 
Din vina celor care nefăcând nimic, n-au nici control.

Mulți Oameni pot produce oamenilor fericire. 
Unii o pot produce unde sunt. Oriunde sunt în rol. 
Alții doar când, ca semn de mare dăruire, 
O pot produce, doar când pleacă, lăsând locul gol.

Un paradox al Țării noastre, zis evoluate :
Avem mulți oameni c-o inteligență mult peste normal,
Dar prea puțini au caracter. Păcat! Uite, se poate,
Iar drama României noastre, e fără de egal.

Un singur lucru-i leagă cel mai mult pe oameni,
Acesta-i Conștiința că au un trecut comun.
Azi, e modern chiar să accepți să fii condus de fameni, 
Uitând de tot ce-ai învățat, in bunul rit străbun.

Exista mulți din Oameni Mari, ce au un suflet mic,
Căci sufletul, nu-i dependent de trup.
Oamenii mici cu suflet mare, sunt mai puțini un pic,
Unii lucrează, alții stau. Exact ca într-un stup.

Sunt doar un Om. Nimic din ce-i uman nu-mi e străin, 
Măcar încerc să fac doar lucruri bune. 
Iar dacă alții mă imită, e bine. Eu mă-nchin. 
Să inviem Patriotismul, vremilor străbune.

Că nimeni nu-i perfect, asta e clar,
Dar Omul nou, nu recunoaște că-i un nimeni.
Haina frumoasă , plânge pe un neuron ce este singular, 
Hai, măcar doi. Măcar să fie gemeni.

Stăpânul, e egal cu slujitorul său, 
Asta, doar dacă amândoi, au suflet. 
Un îngâmfat, îl are-ntotdeauna mic. Asta e rău.
E ca și cum ai Tunul, dar n-ai la el, afet.

Cei tineri fac și spun ceea ce fac, 
Bătrânii, numai povestesc tot ce-au făcut,
Un visător va spune tot ceea ce vrea să facă într-un veac, 
Păcat e că de mulți, el nu va fi crezut.

Cei luminați, discută între ei, idei. 
Cei mediocri vor discuta numai evenimente. 
Mințile mici, discută despre oameni. Strigă invidia în ei.
Nu au alte subiecte. Bârfele-s permanente.

Omul poate fi câteodată amuzant,
Doar dacă știe cum e să fii trist. 
Fă-l Șef pe unul, ca să vezi dacă mai e galant
Și nu-ncerca să critici, un Artist.

Omul învaţă mai întâi să meargă. 
Apoi, încet, încet, învață să vorbească. 
In timp, va învăţa să stea, nu mai aleargă,
Apoi va învăța să-şi ţină gura.. Sau să și-o oprească.

Și Omul Nou poate vorbi în somn.
Probabil, nu are curajul, când e treaz,
Alțul vorbește și când mulți din oameni, dorm,
El crede că așa e cel mai breaz.

Omul, e mai presus decât întregul Univers.
Dar, dacă-l ierți mereu, el nu învață. 
Din Școala trebuie să iasă oameni, nu ceva pervers,
Căci azi, mulți fraieri spun că sunt școliți și-ți râd în față.

Moral, mulți dintre noi, nu s-au dat jos din pom,
Deși prin Tehnică, suntem chiar Semi zei.
Când pierd chiar tot, unii pot să rămână OM
Pot încă râde și iubi, doar cu Credință, dacă nu-s Atei.

De acelasi autor: 

Pagina Gabriel Ionescu

Greu de prins

Vara la poarta Branului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.