Tacerea mea

tacerea mea de aurelia oanca

TĂCEREA MEA

Autor : Aurelia Oancă

Ascult tăcerea mea cum tace,
Nu pot niciun cuvânt ca să îi smulg,
Misterioasă ca un hoţ, dibace,
Nu vrea ca taina ei să o divulg.

Cum aş putea să o trădez eu oare ?
Când am promis în taină amândouă,
Nimic să nu lăsăm să ne doboare
Şi totul să-mpărţim noi pe din două.

Dar furişându-se tiptil ca hoţul,
Venit-a dorul tău din ascunziş,
A păcălit tăcerea că e soţul
Şi l-a primit în tainicul frunziş.

Şi luna gânditoare semn îmi face,
Ai grijă dar acum de dorul tău,
Cu al lui dor voi-va să se joace
Şi să străbată-n grabă orice hău.

Ce mai puteam eu face cu tăcerea,
Când sufletul la viaţă s-a trezit ?
Se scutură de ţurţuri şi durerea
În focul dragostei a putrezit.

Tăcerea mea, doar tu eşti vinovată,
Din nou vor bate aripile-n zbor,
Nu voi mai crede-n tine niciodtă,
Dar te iubesc, nu m-ai lăsat să mor !

 

De acelasi autor: 

Luna-ndragostita

Plange istoria

Pe noul drum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.