Poveste cu flori de tei
Autor: Teodora Dumitru
Au înflorit iar, teii , pe vechile alei ,
Când eram copil , erau tineri şi ei,
De parfumul lor m-am îndragostit ,
Încă din pruncie , copil fericit !
Parcă văd şi-acum întinsă pe ziare ,
Cum sta la uscat, floare lângă floare ,
Era casa noastră, toată, parfumată
Parcă simt şi-acum parfumul cum ne-mbată!
Anii au trecut , am crescut mai mare ,
Mă luau ai mei la cules de floare ,
Şi mă cocoțam ca un băiețoi ,
Pe crengile, unde nu ajungeau ,ei !
Apoi o păstram să avem un an ,
Ceaiul bun cu zahar tare-l îndrăgeam!
În zile de iarnă când veneam de afară,
Ne-ncălzeam când beam cană după cană !
Au crescut şi teii cu mine odată ,
Şi-acum îşi păstrează floarea parfumată !
La şaisprezece ani ,sub parfumul lor,
Cu iubitul meu , țeseam poveşti de dor !
Pe care şi astăzi le păstrez în gând ,
Şi pe care , sigur, nu le uit nicicând !
Azi cand trec sa-i vad , parfumul lor mă-mbată
Şi-mi trece prin față , povestea vietii , toată…
De când eram mică , pan’la anii mei ,
O poveste dragă , cu parfum de tei !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 