Poveste cu flori de tei

poveste cu flori de tei de teodora dumitru

 

Poveste cu flori de tei

Autor: Teodora Dumitru

Au înflorit iar, teii , pe vechile alei ,
Când eram copil , erau tineri şi ei,
De parfumul lor m-am îndragostit ,
Încă din pruncie , copil fericit !

Parcă văd şi-acum întinsă pe ziare ,
Cum sta la uscat, floare lângă floare ,
Era casa noastră, toată, parfumată
Parcă simt şi-acum parfumul cum ne-mbată!

Anii au trecut , am crescut mai mare ,
Mă luau ai mei la cules de floare ,
Şi mă cocoțam ca un băiețoi ,
Pe crengile, unde nu ajungeau ,ei !

Apoi o păstram să avem un an ,
Ceaiul bun cu zahar tare-l îndrăgeam!
În zile de iarnă când veneam de afară,
Ne-ncălzeam când beam cană după cană !

Au crescut şi teii cu mine odată ,
Şi-acum îşi păstrează floarea parfumată !
La şaisprezece ani ,sub parfumul lor,
Cu iubitul meu , țeseam poveşti de dor !
Pe care şi astăzi le păstrez în gând ,
Şi pe care , sigur, nu le uit nicicând !

Azi cand trec sa-i vad , parfumul lor mă-mbată
Şi-mi trece prin față , povestea vietii , toată…
De când eram mică , pan’la anii mei ,
O poveste dragă , cu parfum de tei !

De acelasi autor: 

Sfarsit de primavara

Spre casuta de la tara

Urari pentru copiii lumii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.