Cântec prelung de vioară
Autor: Teodora Dumitru
Se-aude un cântec prelung de vioară,
Prin ploaia de frunze purtate de vânt,
Arcuşul ei straniu începe să doară,
Îmi rscoleşte dorul din gând.
Şi cântă vioara în toamna târzie,
Pe note luate din ramuri pustii,
Solfegii atinse de nostalgie,
Ce sapă în suflet melancolii.
Din picuri de ploaie adună tristețe,
Când cerul îşi lasă perdeaua de nori,
Frunzele-n vânt aleargă razlețe,
Picând din aer pe trecatori.
Tabloul toamnei târzii mă apasă,
Arcuşul viorii nu tace deloc,
Cupola nopții pe toate se lasă,
Pe gânduri, pe suflet, pe nenoroc.
Frânturi de clipe frumos petrecute,
Mi se perindă prin minte şi-n gând,
De trecerea vremii, acum sunt pierdute,
Le cântă vioara, din arc suspinând.
În noaptea rece de toamnă târzie,
Adorm supărată cu gândul plecat,
Căzută în dor şi melancolie.
Vioara şi toamna m-au întristat.
De acelasi autor:
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 