Sărut mâna, mamă!

Sarut mana mama de Dumitru Garbacea

Fragment din cartea : ”Poveşti din infern”

Autor: Dumitru Gîrbăcea

Sărut mâna, mamă!
Când tata a revenit acasă, a găsit-o pe mama
zăcând inconştientă într-o baltă de sânge. La
început au crezut că a fost vorba de un jaf, dar
după trei zile, când s-a trezit din comă, mama a
povestit tot ce se întâmplase. Am stat în puşcărie
ani buni, timp în care ai mei nici n-au vrut să audă
de mine. Am fost eliberat condiţionat pentru bună
purtare. Acum lucrez la o firmă de salubrizare, şef
de echipă, şi sunt încadrat într-un program de
reintegrare. Pe ai mei i-am văzut o singură dată de
la depărtare. Încă n-am curaj să mă apropii de ei
să le spun: sărut mâna mamă şi tată.
………………………………………………………
Pentru mulţi dintre noi studenţia reprezintă
una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii.
Mediul în care am trăit şi educaţia primită de la
10
părinţi mă făceau să mă gândesc la anii petrecuţi
la facultate ca la o evadare din mediul spartan de
acasă. Tata era muncitor în construcţii şi lipsea
toată ziua de acasă iar de educaţia mea s-a ocupat
mama, care fusese nevoită să renunţe la serviciu
pentru a sta cu mine. Mama nu avea prea multă
experienţă în îngrijirea copiilor şi de aceea aplica o
singură metodă: bătaia, iar când era vorba de
sfaturi punea placa cu : nu ai voie să… Târziu sau
mult prea târziu mi-am dat seama că, de fapt, mă
iubea foarte mult, iar tot tratamentul acela dur
mi-l aplica pentru a-mi fi mai bine în viitor. Pentru
ai mei era bine să fiu acasă devreme, să nu fumez
si să iau note mari la şcoală. În această perioadă
doar am învăţat pe rupte, am fost primul în clasă,
iar în rest nu aveam alte preocupări.
Nici nu vă închipuiţi cât de fericiţi au fost ai
mei când au auzit că am reuşit la facultate şi
aveam bursă. Bucuria a fost de scurtă durată
pentru mine pentru că mama nu şi-a schimbat
deloc comportamentul, n-a renunţat să mă
cicălească, să mă controleze şi uneori chiar să-mi
dea şi câte o palmă. Toate acestea le adunam
conştiincios în suflet şi aşteptam un moment
favorabil să i le spun.
Acum nu pot să spun decât că aşa a fost să fie
pentru că în acea perioadă m-am împrietenit cu un
coleg de cămin, mult mai mare ca mine, care a
intuit prin ceea ce treceam. Una dintre probleme
11
era şi aceea că nu avusesem nicio prietenă, iar
hormonii deja mărşăluiau prin mine.
Într-o seară, M., aşa îi voi spune, m-a invitat la
un pahar de vodcă şi mi-a spus că a venit timpul
să-mi iau viaţa în mâini. Primul pahar a fost
groaznic, am simţit cum îmi iau foc toate cele din
mine, dar cu puţină apă a început să-mi placă.
După trei-patru pahare deja începusem să văd
dublu şi să-l rog pe M să-mi spună mai multe
despre cum ar trebui să procedez cu fetele şi poate
chiar şi cu ai mei. N-am înţeles prea multe,
dovadă că am adormit repede. A doua zi am avut
nişte dureri de cap şi o greaţă, că am crezut ca voi
muri. Poate ar fi fost mai bine…
După circa o lună n-au mai fost probleme cu
acomodarea, cu alcoolul, aşa că am acceptat să
merg cu M. pe la petrecerile din cămin. Pe lângă
băutură şi muzică mi-a promis că o să cunosc şi
ceva fete. Când să plecăm din cameră mi-a dat o
pastilă albă şi mi-a zis că e bună pentru a prinde
curaj. Doar trebuia să o înghit şi să -mi spun că
sunt cel mai bun. Aşa că am înghiţit-o fără prea
multe fiţe şi am plecat la chef. Pe drum am început
să mă încălzesc uşor şi să-mi vină în minte fel de
fel de scenarii despre cum să abordez o fată.
Când am intrat în camera cu pricina, m-a izbit
un aer cald amestecat cu fum care m-a trimis
direct pe scaun. Am simţit cum mi se înmoaie
genunchii şi nu mai pot să respir. Cum stăteam eu
12
pe scaun şi încercam să-mi revin, a venit o tipă
puţin plinuţă şi m-a invitat la dans. Am început să
tremur de emoţie, să mă gândesc ce să-i spun şi
multe altele. N-a fost nevoie nici de scenarii, nici
de curaj pentru că fata era atât de hotărâtă că
efectiv m-a luat de gât, iar după două dansuri a
încercat să mă sărute. Şoc pentru ea! Eu
nu ştiam ce să fac, dar ea avea ceva experienţă.
Şoptindu-mi încet la ureche m-a întrebat dacă e
prima dată când fac asta. Cu toate că îmi ardeau
obrajii şi mă simţeam destul de prost, ceva din
mine m-a îndemnat să abordez problema cu mai
mult tupeu. Am răspuns sigur pe mine că sunt la
prima abatere dar nu m-ar deranja să mă înveţe
mai multe. Atunci ea mi-a spus că ne trebuie ceva
stimulente şi de aceea ar fi bine să mergem la ea în
cameră să gustăm ceva interesant.
Bun venit în clubul oamenilor interesanţi!
A scos dintr-un dulăpior o punguliţă de plastic
cu nişte praf alb, l-a pus pe o foiţă de aluminiu şi
mi-a spus să trag repede pe nas. Cu oarece temere
am tras pe nara dreaptă tot praful. N-am apucat să
mă uit în ochii ei prea mult timp pentru că toate
lucrurile din cameră au început să se mişte. Totul
intra în ceaţă şi nu-mi mai simţeam picioarele. Am
dat să spun ceva dar un nod în gât mă împiedica să
mai respir şi imediat am leşinat. M-am trezit cu
gura uscată şi cu o durere groaznică de cap; de fapt
13
mă dureau ochii în fundul capului. Cu greu m-am
ridicat din pat şi am plecat spre camera mea. Pe
culoar m-am întâlnit cu M. care de cum m-a văzut
m-a luat de mână şi m-a dus în cameră. I-am
povestit prin ce am trecut, că nu mai ştiu ce s-a
întâmplat şi că mă doare tare capul. Zâmbind mi-a
spus că are leac pentru mine. A adus acelaşi praf,
dar mi-a spus că trebuie sa trag pe nas foarte puţin
şi încet. Am tras încet şi am simţit că durerea
dispare. Am continuat să trag până l-am terminat
după care totul parcă era schimbat. Nici capul nu
mă mai durea şi aveam şi chef de viaţă. Cum a
văzut M. că mi-am revenit mi-a strâns mâna şi mi-a
urat bun venit în clubul oamenilor interesanţi.
După cinci-şase zile, timp în care am mai tras pe
nas ceva prafuri, într-o seară a venit M. să-mi
spună că trebuie să dau şi eu bani pentru acele
prafuri dacă mai vreau să continui. Când mi-a spus
cât costă, am zis că mai bine mă las. Şi m-am lăsat
aproape două zile. După două zile, nici mâncare
nu-mi mai trebuia, mai mult mă târam decât
mergeam, gura îmi era tot timpul uscată, iar
gândul mi se ducea numai la acele prafuri. M-am
decis să mă duc la M. şi să-i plătesc măcar o doză
mică. Din păcate nu l-am găsit, era plecat în altă
localitate. M-am dus înciudat în cameră şi am
încercat să mă culc. Numai gânduri ciudate îmi
veneau în minte, ba că o să mor, ba că nu mai aud,
ba că voi paraliza; îmi era şi frică să închid ochii.
14
Efectiv mă zvârcoleam, mă tăvăleam prin pat
numai să uit de prafuri şi să pot dormi. Toată
noaptea mi-a fost rău tare, am vomat chiar de două
ori şi abia îmi ţineam ochii deschişi. Cum am văzut
că se face ziuă, am luat toţi banii pe care-i aveam la
mine şi am plecat spre M. L-am aşteptat două ore
în faţa uşii până când s-a întors. De cum m-a văzut
m-a întrebat dacă am banii pentru că la modul cum
arăt, am mare nevoie de prafuri. I-am arătat banii,
aşa că m-a luat de mână şi am intrat în cameră. A
scos prafurile şi mi-a dat o doză destul de mare.
Am luat un sfert după care mi-am revenit. Mai
simţeam putină oboseală, dar ştiam că dacă mai iau
puţin mai târziu, totul o să fie bine.
Am început să-mi vând lucruri din cameră
pentru a face rost de bani. A trebuit să vând şi
cruciuliţa primită de la mama pentru câteva
grame de prafuri. Ajunsesem dependent şi dacă
nu mă drogam două zile la rând, nu mai eram bun
de nimic. Venea şi sesiunea şi mă gândeam că
trebuie să trec cu bine de ea. Din nefericire, la
primul examen n-am ajuns, iar la al doilea nici
măcar n-am putut ţine pixul în mână. Am dat
foaia şi am plecat. La celelalte examene am
preferat să stau în cameră şi să mă uit la TV.
Cea mai cumplită pedeapsă
La sfârşitul sesiunii am plecat în vacanţă. De
cum m-a văzut mama a simţit că e ceva rău cu
15
mine. Eu m-am scuzat că sunt obosit după sesiune
şi că trebuie să mă odihnesc. M-am întins în pat cu
gândul că o să rezist o săptămână fără prafuri. Din
păcate n-a fost aşa. După trei zile am început să
fac crize prin casă. Simţeam că-mi zboară
timpanele la orice zgomot, că mama vrea să mă
omoare cu atâta mâncare. Într-o seară am rămas
singur în casă şi am început să caut bani sau orice
aş fi putut vinde ca să-mi cumpăr droguri. Eram
în dormitorul mamei, cu o casetă cu bijuterii în
braţe când ea a intrat în cameră. A urmat o cearta,
cu urlete, cu buşeli de uşi şi multe altele. La un
moment dat mi-a zis că sunt hoţ şi că nu vrea să
mai audă de mine. Am dat să iau caseta, ea s-a
împotrivit aşa că am fost nevoit să-i dau una peste
faţa. A căzut ca lovită de trăsnet şi s-a lovit cu
capul de calorifer. Am văzut puţin sânge, m-am
speriat, am luat caseta şi am fugit afară. Primul
gând a fost să fug din oraş şi să-l caut pe M.
După ore bune de căutare, l-am găsit într-un
bar cu nişte tipi. L-am scos afară, i-am arătat
caseta şi i-am cerut prafuri în schimbul bijuteriilor.
I-am spus că sunt de la bunica şi oricum ai mei
le-au păstrat pentru mine când o fi să mă însor.
Cum căminul era închis în acea perioadă, m-am
dus la unul dintre prietenii lui M. Am stat acolo
până la sfârşitul săptămânii, timp în care am
consumat toate prafurile pe care mi le-a dat.
16
De la consumator la traficant
În ultima seară, M. mi-a propus o nouă metodă
de a face rost de bani. Mi-a spus că dacă reuşesc să
vând cinci doze mici, una va fi pentru mine; mi-a
spus şi unde îi găsesc pe posibilii consumatori, aşa
că am acceptat. Din păcate n-am reuşit să vând
nimic nici în prima zi, nici în a doua zi, iar eu
aveam prafuri în buzunar şi nu îndrăzneam să le
consum. M-am gândit că pot să iau o doză ca
să-mi revin şi după aceea poate voi reuşi a doua zi
să vând ceva. Am plecat destul de liniştit spre
cămin, cu gândul că în seara aceea va fi din nou
bine pentru mine pentru că puteam lua o doză de
prafuri. Mergând pe ideea că poate a doua zi voi
vinde ceva am consumat toate dozele cu gândul că
M. o să înţeleagă şi n-o să vrea banii imediat.
Socoteala mea n-a fost aceeaşi cu a lui, pentru că
mi-a dat ultimatum să-i aduc banii, altfel va fi rău
pentru mine. Şi ca să mă convingă a scos un cuţit
imens şi mi l-a pus sub nas apăsând pană a curs
puţin sânge. Am simţit că voi urina de frică.
Tâlhar fără scrupule
Mergeam năuc pe stradă. gândindu-mă cum să
fac rost de bani. Am zis că dacă prima dată a
acceptat bijuterii, poate va accepta şi acum. Ştiam
eu un magazin de bijuterii în zona centrală şi
observasem că nu-i foarte luminat. Stăteam în faţa
vitrinei şi mă uitam cu jind la acele chestii
17
strălucitoare şi îmi făceam curaj. În cele din urmă
am luat o piatră mare de jos şi am lovit scurt.
Geamul a căzut, luminile s-au aprins, iar alarma a
pornit automat. Nu mai era timp de pierdut; am
băgat mâna şi am luat din prima ce mi-a căzut în
mână, după care am fugit. Am alergat nebuneşte
minute bune, până când n-am mai auzit niciun
zgomot. Tremuram tot şi abia mai respiram. Am
zis că trebuie să mă calmez şi să mă potolesc cu
tremuratul. M-am oprit la un non stop pentru a–
mi lua ceva de băut. M-am aşezat pe o bancă
într-un mic părculeţ şi am început să beau.
Începeam să-mi revin, adică să nu mai tremur de
frică şi deja mă gândeam la noua doză de prafuri
pe care aveam să o iau. Cu cât beam mai mult, mă
simţeam mai în siguranţă, aşa că am decis că pot
să aţipesc puţin. Am închis ochii şi gata. O
lovitură puternică după ceafă m-a trezit brusc. Era
un poliţist. Când l-am văzut, am dat să fug, dar o
nouă palmă m-a culcat la pământ. Am fost arestat
pentru consum de droguri, furt calificat şi lovituri
cauzatoare de moarte.
Când tata a revenit acasă, a găsit-o pe mama
zăcând inconştientă într-o baltă de sânge. La
început au crezut că a fost vorba de jaf, dar după
trei zile, când s-a trezit din comă, mama a povestit
ce se întâmplase. Am stat în puşcărie ani buni,
timp în care ai mei nici n-au vrut să audă de mine.
Am fost eliberat condiţionat pentru bună purtare.
18
Acum lucrez la o firmă de salubrizare, şef de
echipă, şi sunt încadrat într-un program de
reintegrare. Pe ai mei i-am văzut o singură dată de
la depărtare. Încă n-am curaj să mă apropii de ei
să le spun: Sărut mâna mamă şi tată.”

De acelasi autor: 

Bun venit în clubul oamenilor interesanţi!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 1 an a revistei noastre prin donatia ta de azi!

C$1,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.