Regrete… lacrimi…

Regrete...lacrimi...

Fragment din cartea : ”Poveşti din infern”

Autor: Dumitru Gîrbăcea

Regrete… lacrimi…
A vrut să fie arhitect… acum sunt doar regrete
şi lacrimi… O nouă poveste a unui tânăr care, la
una dintre intersecţiile vieţii, a greşit direcţia…
„Sunt o legumă umană de numai 27 ani. Azi,
după trei ani de consum de droguri cu băutură,
constat că, fizic, nu mai reprezint nimic. Este august
şi sunt din nou internat în spital pentru
dezintoxicare. Oricum, dacă mă înţeapă cineva,
sângele îmi musteşte a vodcă şi pastile.
M-am hotărât să scriu aceste rânduri după
întâlnirea şi discuţia pe care am avut-o cu un
bătrân trist, coleg de salon cu mine. Acest individ,
militar de carieră care zace pe paturile spitalului
pentru că progeniturile îl consideră nebun, a reuşit
să mă convingă să încerc să văd lucrurile şi din alt
unghi.
20
Îmi aduc aminte, parcă a fost ieri, ziua în care
am fumat prima ţigară şi am băut primul pahar de
vodcă. Vecinul de la doi m-a convins într-o seară
că ar trebui să mai ies din casă pentru a mă distra,
deconecta. De trei ani mă pregăteam să intru la
facultate. Visam să ajung arhitect, dar de fiecare
dată am fost puţin sub linie. Atât mama, cât şi tata
au încercat să mă convingă să mă duc la o
facultate particulară, dar de fiecare dată le-am
replicat că ori arhitect ori nimic. Astfel, în acea
seară am acceptat să mă duc cu vecinul în parcul
din cartier şi să încerc să ne distrăm. Pe o bancă
din parc ne mai aştepta un grup de băieţi şi fete cu
toţii zgomotoşi, îmbrăcaţi mai mult în zdrenţe
decât în haine, unii cu nişte imitaţii populare, alţii
numai în costume de piele. Cu toţii plimbau o
sticlă de băutură şi posteau cu o ţigară.
Vecinul m-a prezentat destul de familiar
îndemnându-mă să mă simt cât mai relaxat. După
câteva zeci de minute, o tipă tunsă scurt, cu
belciug în nas, mi-a întins sticla rugându-mă să
încerc acea licoare. A fost groaznic; am simţit cum
arde totul în interior. M-am înroşit la faţă şi parcă
cineva mi-a pus foc în gât. Cred că tipa ştia că o să
reacţionez aşa că le-a făcut semn la toţi şi au
început să râdă la comandă. Cu ochii înlăcrimaţi,
am văzut o mână cu o ţigară care spunea râzând
să încerc un fum că-mi va trece. Pe naiba! Deodată
am văzut stele argintii în faţa ochilor şi parcă
21
cineva m-a strâns de gât. Am început să tuşesc ca
un bătrân pe moarte. Râdeau şi ei, râdeam şi eu şi
uite aşa am mai cerut un rând. Am stat vreo
câteva ore cu ei timp în care s-au dus ceva sticle de
băutură. M-am dus acasă mai mult sprijinindu-mă
de vecin decât pe propriile picioare. Nici nu cred
că aş fi putut altfel. A doua zi aveam o durere de
cap îngrozitoare şi o stare permanentă de vomă.
Am încercat cu un ceai cu lămâie, dar nimic. Spre
seară m-am ridicat din pat şi mi-am reluat
învăţatul pentru admitere.
La două-trei zile mă duceam în parc, dar n-am
mai repetat episodul acela nefericit. A venit şi ziua
examenului, şi ziua afişării rezultatului, şi ziua în
care am revăzut aceeaşi poziţie: sub linia celor
admişi. Ei, atunci am avut prima cădere nervoasă.
Îmi ziceam că într-adevăr nu-s bun de nimic, n-am
nicio şansă să ajung arhitect, deci viaţa nu merita
niciun ban. Normal că m-am dus în parc şi mi-am
înecat amarul în vodcă şi multe ţigări.
Conjunctura era perfectă pentru mine; tata
lucra în construcţii, iar mama în agricultură. Aşa
că nu aveam cum să petrecem mult timp
împreună. Într-o seară cineva a scos din buzunar
un pumn de pastile pe care le-a pisat bine şi le-a
turnat în băutură. Am băut acel amestec până la
ultima picătură. Aveam un amestec
de senzaţie. Parcă mi se înfierbânta tot corpul,
parcă cineva mă excita de tremuram cu totul,
22
parcă se învârtea totul cu mine. Cert este că îmi
plăceau senzaţiile, aşa că am continuat. Tipa tunsă
scurt mi-a arătat cum să-mi bag degetele pe gât, să
vomit ca să mai pot să beau în continuare. Deja o
seară pentru noi însemna: a bea, a voma, a fuma şi
retur. Venise deja frigul şi, cum gaşca era pe ducă,
mi s-a părut normală propunerea lui G., tipa tunsă
scurt, de a merge la ea acasă şi să bem ceva. Stătea
într-o casă la periferia oraşului, unde nu era multă
civilizaţie în jur şi era destul de departe de unde
locuiam eu. Am rămas de câteva ori la ea până
când m-am decis să mă mut cu ea. Târziu am aflat
că avea peste 40 de ani şi era recunoscută ca beţivă
şi drogată notorie. Nu mă deranja atâta timp cât
aveam ce bea si fuma.
Prima dată am ajuns la spital după ce am
dormit în faţa scării unde locuiau ai mei. Venisem
în noapte să-l salut pe tata. N-am mai ajuns. M-am
împiedicat şi am căzut în nişte boscheţi. M-a găsit
a doua zi dimineaţa femeia de serviciu care i-a
trezit pe ai mei. La spital n-am stat prea mult
pentru că a venit într-o seară G. şi am fugit în
pijamale. Au urmat alte beţii cu pastile, căzături,
sânge în gură de la tuse, dureri de cap etc.
Povestindu-i bătrânului de vizavi, realizez că
viaţa mea s-a scurs în ultimul timp numai pe
băutură si G. Am slăbit îngrozitor de mult, sunt
numai piele si os. Nu m-am mai bărbierit de
câteva de zile. Arăt ca un naufragiat. Povestea
23
bătrânului mi-a dat de înţeles că viaţa e oricum de
căcat şi într-un târziu tot la gunoi ajungem. Acum
trebuie să-l suport pe un individ, care cică e
psiholog. Săracul încearcă să afle dacă pot face şi
altceva, dacă mai vreau la facultate.
Sigur este că acum nu-mi doresc decât să o
revăd pe G. dar din păcate nu se mai poate.
Ultima beţie i-a fost fatală. Fiind frig afară a zis să
pună mai multe pastile în băutură, că aşa n-o să
mai simţim frigul de afară. La un moment dat a
ieşit în curte şi nu s-a mai întors. M-am dus s-o
văd. E pe a treia alee din stânga, a cimitirului
municipal…
Aş vrea să cred că scriind aceste rânduri despre
mine reuşesc să mă descarc de tot şi să văd altfel
lucrurile. Aş vrea să văd viaţa altfel. Dar nu văd
decât regrete şi suflet înlăcrimat…

De acelasi autor: 

Bun venit în clubul oamenilor interesanţi!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 1 an si jumatate a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.