ȘI TU TOAMNĂ? ȘI TU FUGI?
Autor: Ștefan Mari Lena
Toamna mea frumoasă,
curând și mofturoasă!
Astăzi mă cert cu tine
sau vreau
doar să înțeleg.
Nu te-nțeleg… prea bine.
Nimic nu mai pricep.
Hai, vino, colorato
să ne sfădim puțin!
Te cântă în neștire
romanticii poeți.
Se scriu de-a valma
note, și pe portativ,
chiar și pentru
nedumeriți drumeți.
Se baletează
pe scândură de scene
cu un decor
de frunze, la fel de
colorate.
Ca tine!
În aceleași tonuri
arămii, roșcate,
Culori ruginite.
În același decor:
pomi triști, cu brațele
uscate,
lacrimi ruginii, dar
frunzele?
Frunzele
tot moarte și pătate
de ploi
și de stihii.
Lacrimi din nori
parcă etern
plecate.
Azi, mă agăț de ramuri
atât de despuiate,
cândva, lățoase
și îți privesc decorul
cu priviri mirate.
De încântare.
De fericire.
Explozia culorilor,
aleile din parcuri
sunt prea mult
fardate.
Pe mine nu mă
păcălești!
Știi bine!
Și eu îți pot declara
lesne:
da! te iubesc și eu,
frumoasă toamna mea!
Dar, bine știu ce tare
ne- amăgești
cu rochia ta bufantă;
pe noi romanticii poeți,
pe cei ce cântă note și…
chiar pe dramaturgii
ce-au devenit
în preajma-ți,
nostalgici.
Te lăfăi
și te desfășori
clătindu-ne
lumina ochilor.
Apoi?
Apoi, unde te vei ascunde?
Unde te vei duce,
frumoasa mea regină
cu rochia de cocotă?
Eu îți cunosc
prea bine rolul.
Tot amăgire,
pentru tine,
dar… și pentru mine.
Ne umpli sufletul
de doruri.
De patimi.
De iubire.
Noi muritorii, ca și tine
aceia
iubitori, sensibili
îți ținem isonul.
Te-ascunzi
după un evantai
de frunze,
ca o cocotă
delicată și sfioasă.
Doar mimezi
sfiala.
Precis, nu ți-a convenit
răsplata.
Plata,
atingerii și mângâierea
ochilor tăi căpriu.
de nopțile prea lungi.
Ochi languroși,
romantici.
Și…fugi
prin timp, prin spațiu.
Te-ascunzi, dar
cu mare siguranță
vei reveni la anu-!
La fel.
La fel de colorată.
Te vom găsi și noi
la fel:
cu certă siguranță,
căci nu te-ascunzi
prea bine.
Ești devoalată.
Doar te alinți puțin
până te regăsim
prin stepa câmpurilor
secerațe de lanuri,
în zări
acuma gri,
cernând orizonturi.
Degeaba, prea frumoasă
doamnă,
cocotă-mpărătescă;
eu îți voi spune doar
”bine-ai venit!”
nu și acel spus
cumva, ca la final
”la revedere!”
O vei face
oricum!
Vei reveni oricum!
Te-ai odihnit puțin
și tu,
cât un anotimp
pe bobi de rouă.
Să înțeleg că sunt
doar lacrimi de regret
și de sfială
gândind la iarna
cea polară
care și ea vine?
Și eu o văd!
Ca tine!
Ea stă deja la poartă.
De-acuma, zeci,
sute de zile,
mii de ore
te-om căută
printre. ramuri
părăsite,
despuiate,
De tine!
Te-om aștepta!
Eu îți promit să fac
ceva economie,
peste an
să-ți pot plăti
cochetăria
și frumusețea ta.
Frumoasă toamna mea!
Cochetă, doamna mea
cu rochie arămie!
Nu mai fugi așa
de repede!
Până și tu?
Și tu fugi,
TOAMNA MEA?
De acelasi autor:
FORMAT ELECTRONIC (eBook) al revistei nr 1 noiembrie/decembrie 2019
Cumpara primul numar al revistei de literatura arta si cultura ”Poezii pentru sufletul meu” in format electronic.Revista in format electronic iti va fi livrata in email in mai putin de 48 de ore! Avantaje: mai ieftin, mai rapid, mai ecologic !
C$15,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 