Aventuri la demolări…

Aventuri la demolări…

Fragment din cartea : ”Poveşti din infern”

Autor: Dumitru Gîrbăcea

 

„Copilărie fără părinţi
Am fost patru copii la părinţi, trei băieţi şi o
fată. Mama muncea ca zilieră pe la nişte ferme în
judeţ,
iar tata era zidar pe şantier, ceea ce a făcut ca noi
să creştem mai mult singuri. De multe ori s-a
întâmplat ca sora cea mare să fie pentru noi şi
mamă şi tată. Eu eram cel mai mare dintre fraţi.
Aveam cu şase ani mai puţin decât sora mea, dar
mult mai mult tupeu. Faptul că am crescut mai
mult pe lângă ea mi-a dat de multe ori puterea de
a fi mai îndrăzneţ decât ceilalţi. La toate acestea se
mai adăuga şi anturajul în care se afla sora: fiind
înconjurată numai de băieţi mai mari, mă nimeream
şi eu pe acolo ca să mă dau grozav faţă de
ceilalţi copii de la bloc.
Mama şi tata erau mai mult plecaţi de acasă, iar
seara, când veneau, nu aveau chef de noi. Aşa se
face că educaţia noastră nu prea a existat;
singurele lucruri care ni s-au spus au fost: să aveţi
grijă să nu daţi foc la casă şi să nu vă bateţi. Alte
sfaturi sau cuvinte de bine le primeam de la cei
din jur; mai degrabă aş spune că le-am auzit sau le
adaptam de la cei din jur. Aşa a fost să fie!
Consecinţele mediului în care am crescut s-au
reflectat şi în activitatea noastră de la şcoală unde
eram consideraţi nişte elevi mediocri, fără ca
profesorii să aibă prea multe pretenţii de la noi.
Alcoolul, primul pas spre droguri
Primul contact cu lumea celor mari s-a produs
când aveam şapte ani, la o ieşire la iarbă verde.
Acolo băieţii m-au luat de o parte şi m-au învăţat
să fumez. La început am tuşit groaznic de tare, dar
după aceea a început să-mi placă ideea că sunt şi
eu precum cei mari. Cu toate că mai voiam să
fumez, mi s-a pus interdicţie pe motiv că sunt prea
mic. Începusem să studiez gesturile băieţilor care
fumau, cum ţineau degetele sau cum gesticulau;
mă rodea ideea că trebuie să fiu şi eu ca cei mari.
Timpul trecea şi eu aveam grijă să învăţ numai
ce era mai puţin bun.
Fumam deja destul de regulat fără jenă,
începusem să beau alcool şi când am mai crescut
am început să frecventez discotecile. De fapt mă
aciuam şi eu pe lângă cei mari şi mă zbenguiam
cât puteam de mult. Tot de la cei mari am învăţat
cum se mângâie o fată şi ce trebuie să faci când
rămâi singur cu o femeie.
Energizante „capcană”
La puţin timp după armată m-am angajat ca
zidar pe unul din şantierele din oraş. Acolo am
început să trăiesc cu adevărat. Eram la direcţia de
demolări şi nu făceam altceva decât să dau cu
barosul toată ziua. Praful şi efortul cereau un
antidot, iar vodca era cel mai nimerit. După doi
ani de muncă pe şantier, ajunsesem să termin
două sticle de vodcă pe zi. Nu pot spune că mă
îmbătam, dar era o stare care mă făcea să uit de
toate.
Poate n-ar fi fost nimic spectaculos în toate
astea dacă nu aveam ca exemple pozitive situaţia
celorlalţi fraţi ce reuşiseră să-şi facă un rost mult
mai interesant în viaţă. Pe mine mă vedeai doar în
salopete şi plin de var pe când ei erau mult mai
îngrijiţi. Unde mai pui că eu rămăsesem singurul
neînsurat şi stăteam tot cu ai mei. Toate astea s-au
adunat în timp în mintea mea sau mai bine zis
mi-au marcat destul de mult caracterul.
Mi-am propus la început să mă emancipez, să
renunţ la clasicele salopete şi să încerc să stau mai
mult în anturajul „băieţilor buni”, iar pe colegii de
muncă să-i evit. Normal că a trebuit să îndur
ironiile colegilor, care făceau mişto de blugii mei,
sau de faptul că mă speriam de fiecare dată când
plecam de la muncă. Dar cu timpul s-au învăţat cu
apucăturile mele aşa că nu mai contam pentru ei.
Pe fondul acesta de mici frustrări am cunoscut-o
pe R. într-o seară în discotecă. Pe lângă faptul că
am băut destul de mult împreună, am avut ocazia
să vorbesc mai mult cu ea. Mă surprindea faptul că,
fiind o fată de bani gata, nu o deranja să stea de
vorbă cu un pârlit ca mine care nu ştia decât de
vodcă şi baros. La această mirare se mai adăuga
starea de exuberanţă care nu m-a părăsit după ce
m-am despărţit de ea. Ţin minte că am ajuns acasă
destul de târziu şi simţeam că mai am energie încă
pentru o noapte. Se lumina de ziuă şi eu n-aveam
somn de nicio culoare. La muncă am prestat
normal însă, tot timpul, gândul îmi zbura spre R.;
faptul că mă tolera aşa cum eram mă incita destul
de mult.
Au trecut ceva săptămâni până când am putut
s-o reîntâlnesc.
Era cu nişte amice, în aceeaşi discotecă, şi,
nesperat, m-a invitat să stau cu ele la masă. Fetele
au plecat destul de repede, iar eu am rămas la
bârfe cu R.
Printre toate nimicurile pe care le discutam
m-am gândit eu să mă întreb, cu voce tare, ce s-o fi
întâmplat în prima seară că n-aveam somn şi nici
obosit nu eram. Mi-a zâmbit parşiv după care mi-a
întins paharul ei de şampanie invitându-mă să
gust. Destul de languroasă, mi l-a ridicat la nivelul
buzelor şi mi-a dat să gust. Mai mult din cauza
gesturilor provocatoare am acceptat oferta şi l-am
dat peste cap. A început să se învârtă masa cu
mine; luminile parcă se multiplicau şi jucau în
toate direcţiile iar în urechi auzeam un zumzăit
strident. Cu toate că mi se părea ciudat, am
continuat să beau cu ea.
La muncă se anunţau zile groaznice; eram
detaşaţi la nişte demolări foarte mari, iar eu
făceam echipă cu alţi cinci tineri mai mici ca mine.
Şi după acea noapte, am trecut prin stări de
potenţă fizică foarte mare, dar de data asta mă
bucuram, ştiind care este cauza. În mintea mea era
un singur răspuns: R. mi-a pus ceva energizante în
pahar.
Afară era foarte cald, iar de muncit munceam
mai ceva ca un rob, aşa că m-am gândit că nu
mi-ar strica nişte energizante şi la muncă. Cu
prima ocazie când am reîntâlnit-o pe R. am şi
rugat-o să-mi facă rost de ceva energizante contra
cost. Surprinzător, mi-a zis că nu mă costă nimic,
dar să încerc să le vând altora, iar la fiecare şase
pliculeţe vândute am şi eu unul gratuit. Pentru
început am luat doar câteva pliculeţe să le dau de
probă la băieţi.
După vreo trei pahare de vodcă cu energizante
am început să simţim mult mai bine barosul şi
parcă vremea caniculară nu ne mai afecta.
Începusem să vindem din motorina de la buldozer
sau din cărămizile recuperate pentru a face bani
de energizante. Consumam deja destul de multe
pliculeţe pe zi şi, contrar aşteptărilor, nu mai
resimţeam aceleaşi efecte ca la început. Din contră,
începusem să avem ameţeli, iar G., unul dintre
colegi, dădea semne de nervozitate. Ne sărea
ţandăra din orice motiv şi ne opream din muncă.
Alteori ne apuca râsul ca din senin sau cădeam în
melancolie fără motiv.
Doborât sub „tăişul” drogurilor
Pe fondul acestei stări s-a produs inevitabilul.
Eram la pauza de masă şi plimbam o sticlă din
mână în mână. Când a ajuns la G., l-am văzut că
bea mai mult decât ceilalţi. Am strigat la el, iar
acesta mai mult mi-a aruncat-o. Am încercat să-i
zic ceva, dar m-am trezit cu nişte hârtie aruncată
spre mine. Am ripostat şi a început bătaia. La un
moment dat a luat un cuţit de jos şi, fără să se uite,
l-a băgat în mine. Am simţit o fierbinţeală la
nivelul buricului, am dat să ridic mâna, dar o
durere groaznică m-a doborât. În câteva secunde
mi-am pierdut cunoştinţa şi m-am trezit la spital.
Acolo am aflat că am avut noroc că lama nu
mi-a atins ficatul, însă din păcate cantitatea de
narcotice descoperită în sânge făcea ca vindecarea
mea să întârzie iar starea sănătăţii să rămână
incertă.
Faptul că am fost lovit cu cuţitul şi că aveam
narcotice în sânge a alertat Poliţia.
Ancheta derulată ulterior l-a scos vinovat pe G.
pentru lovituri cauzatoare de moarte, iar pe mine
m-au acuzat de trafic de stupefiante. Degeaba le
spuneam că le am de la R. din discoteca X, că
procurorul n-a ţinut cont.
Mai am câteva luni de pedeapsă şi sper să intru
în comisie şi poate ies. Din păcate îmi dau seama
că nimic nu va mai fi ca înainte; dar poate că,
totuşi, viaţa merită trăită.”

sfarsit

 

Din cartea : ”Poveşti din infern”

Bun venit în clubul oamenilor interesanţi!

Mânuța

Glontul

Mireasa…operata

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 1 an si jumatate a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.