Macină-mă moară

Autor: Rodica Cernea



Viața un pariu!
Cătușă pe glezna nopții fără de vină! Fără să știu cine sunt,
când pierd,
când câștig,
vise-mi străpung cu mătase gând durere albă,
îngerul meu plecat în pribegie,
gând material pășind tiptil
spre lumina dintre prezent și trecut, real și ireal!
Doar lui îi spun povești în miez de noapte,
hălăduind împreună
adâncindu-mă în valea noastră
fără de sfârșit,
viața!
Aș vrea să stiu cine sunt?
Când moara îmi macină zile
nălucă pământului,
umbra-mi dezmiardă clipele rămase
în custodia viață.
Trunchiuri de vise,
pescăruși zburând matinali
mângâind cu zborul lor
coapse de copile.
Ce am rămas din ce-am fost?
Căruța lui Petru
măcinând norii
în trecerea spre lacrima soare, secătuind arșițe și doruri
mă paște
murg pripășit în herghelia omenirii! Când ochiul cerului
adânc privește-n mine
singurătatea iubirii îngenuncheată,
mă strigă-n înserare!

ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere

ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 20 dolari canadieni.

C$20,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.