MENELAU-MIORLAU ȘI LILICA-MIAUNICA-a doua parte

 
 
155927581_1826870410811614_3086202542929935490_o
 
 
AURELIA OANCA

Bună dimineața! Vă invit să urmăriți partea a- II- a poveștii MENELAU-MIORLAU ȘI LILICA-MIAUNICA! O zi excelentă vă doresc!

MENELAU-MIORLAU ȘI LILICA-MIAUNICA – a doua parte
Autor: Aurelia Oancă
 
 
Ieși din hambar necăjită că nu mai are cine să-i izgonească pe hoțomanii de șoricei. Îndreptându-se spre casă îl văzu pe Menelau-Miorlau cu ochii ațintiți în sus, spre gard, iar acolo o pisicuță frumoasă și foarte grațioasă.
-Ăsta o fi motivul pentru care plutește Menelau?
Maria intră în casă zâmbind la gândul că și animăluțele se pot îndrăgosti, la fel ca și oamenii.
Menelau-Miorlau se apropie de gard și-i spuse pisicuței lui frumoase păsul inimii sale. Lilica-Miaunica îi spuse că și ea îl iubește pe el și că tot timpul s-a gândit numai la el. Fericit Menelau-Miorlau se hotărî s-o ceară de soție.
-Vrei să fii soția mea, frumoasă Lilica?
-Da, voi fi fericită să fiu soția ta. Dar ce va spune stăpâna mea?
-Am să merg la ea și am s-o conving să fie de acord cu dragostea noastră.
Menelau-Miorlau se cocoță pe gard, o sărută pe frumoasa lui Lilica-Miaunica, apoi plecă la stăpâna ei, pentru a cere mâna iubite lui pisicuțe.
-Ce cauți aici, motanule, îl întrebă doamna Aglaia?
-Eu mă numesc Menelau-Miorlau și doresc s-o iau de soție pe frumoasa mea Lilica-Miaunica.
-Cum adică, frumoasa ta?
-Acum este a mea, pentru că și ea mă iubește!
-Să știi, dragă motanule, pisicuța este a mea și nu am de gând să ți-o dau ție, este clar!
-Foarte clar! Dar în cazul acesta am s-o fur și tot va fi a mea. La revedere!
Supărat, Menelau-Miorlau sări din nou pe gard, apoi îi povesti frumoasei lui tot ce discutase cu stăpâna ei. Lilica-Miaunica s-a întristat puțin, pentru că-și iubea stăpâna, dar acum îl iubea mai mult pe Menelau.
-Am să plec cu tine, îi răspunse ea!
-Mă bucur, frumoasa mea. Atunci hai să fugim cât mai repede de aici, până nu vin să ne caute.
Așa că au fugit cele două pisici îndrăgostite, dar și puțin speriate. Erau deja departe de sat când Lilica îi spuse lui Menelau:
-Sunt foarte obosită. Nu mai pot să fac niciun pas.
-Atunci vino aici, la umbra acestui copac. Eu voi căuta un loc unde să ne adăpostim.
Lilica-Miaunica se tolăni lângă copac, lingându-și lăbuțele obosite și prăfuite. Menelau-Miorlau își continuă drumul, căutând adăpostul promis. Când s-a apropiat de pădure, a văzut printre copacii groși și rămuroși, o colibă mică, făcută de vânătorul satului.
-Este perfectă pentru noi, își zise el.
Intră în coliba mică, o cercetă și văzu că totul este perfect pentru două pisici îndrăgostite. Apoi se întoarse la pisicuța lui iubită și-i spuse că au de-acum căsuța lor.
-Am găsit o casă perfectă pentru noi doi. Vino s-o vezi și tu îi spuse Menelau.
-Dar nu mai pot să merg. Sunt foarte obosită!
-Fă un efort, draga mea, apoi poți să te odihnești cât dorești.
Lilica-Miaunica se ridică agale și o porni încet urmându-l pe Menelau. După puțin timp au ajuns amândoi la căsuța lor. Lilica-Miaunica inspectă coliba și văzu că are sobă, pat, dulap cu cești și farfurii, tot ce trebuie într-o casă. Apoi se urcă în patul moale, unde adormi liniștită și fericită că are acum și ea o căsuță și un motan al ei, care o iubește foarte mult. Menelau-Miorlau se urcă și el în pat, se lungi lângă frumoasa lui și adormi și el. Spre seară s-au trezit pisicuțele, odihnite dar flămânde.
-Ce vom mânca, întrebă Lilica?
-Am să caut eu ceva.
Menelau ieși din colibă și căută ceva de mâncare. Simți miros de șoricei, așa că se puse la pândă. Nu trebui să aștepte prea mult că și înhăță unul și încă unul. Fericit, îi aduse la colibă pentru a se ospăta el și Lilica lui. Ea însă, strâmbă din nas.
-Eu nu mănânc așa ceva!
-Dar nu avem altă mâncare. Vrei să mori de foame?
-Nu, dar eu nu am mâncat niciodată șoricei!
-Gustă acum și vei vedea ce buni sunt.
Gustă Lilica și încet, încet, se trezi că se ospătează de-a binelea, apoi cu burticile pline s-au culcat și au dormit până a doua zi în zori. Abia răsări soarele, când cele două pisici au ieșit la plimbare prin pădure, să-și caute ceva de mâncare, dar și să cunoască locul unde aveau să locuiască de acum înainte. Fericite, ele nu au observat cum au trecut zilele, săptămânile, lunile. Era vară, era cald și bine, totul era frumos ca într-o poveste. Într-o zi Lilica îi spuse lui Menelau să meargă singur la vânătoare, pentru că ea este puțin cam obosită. Menelau-Miorlau o ascultă dar nu pricepea ce se întâmplă cu frumoasa lui. Vână niște șoricei, niște șopârlițe și vreo două broscuțe. Se întoarse acasă cu tolba plină și cu gândul la pisicuța lui. Când deschise ușa și intră în colibă auzi niște mieunături subțirele. Se opri speriat și nu știu ce să zică.
-Intră dragul meu, vino să-ți prezint puișorii noștri!
-Puișori?! De unde ai tu puișori?
-Eu i-am născut, sunt puișorii noștri!
-Deci acesta a fost motivul pentru care nu ai venit la plimbare?
-Desigur. Acum vino mai aproape să-i vezi ce frumoși sunt.
-Opt puișori?
-Da, opt puișori scumpi și dragi!
Fericit, Menelau o îmbrățișă pe Lilica, apoi își mângâie puișorii. Acum era tată, avea puișori și trebuia să caute mai multă mâncare pentru el, pentru Lilica și pentru cei opt pisoiași. Toată ziua vâna și aducea mâncare pentru familia lui iubită. După câteva zile, pisoiașii au început să vadă, așa că au devenit din ce în ce mai jucăuși. Lilica alerga toată ziua după ei, ca să nu facă vreo boroboață și să nu pățească ceva rău.
Într-o dimineață au auzit bătăi în ușa colibei. Menelau se trezi, deschise ușa și când ridică ochii îl văzu pe vânătorul satului, uitându-se la el supărat și mirat.
-Ce cauți aici, motan nătărău?
-Nu sunt nătărău și sunt aici cu familia mea!
Asta nu mă privește pe mine. Este coliba mea, așa că vă rog să plecați imediat de aici!
Supărat, Menelau o luă pe Lilica și pe cei opt pisoiași și o porniră spre sat. Nu știau încotro s-o apuce, așa că Menelau se gândi că în hambarul Mariei ar fi raiul pe pământ pentru el și familia lui. Spre seară au ajuns la hambar, dar au intrat tiptil, pe furiș. Le era frică și nu știau ce va zice Maria. Și-au găsit un locușor călduț și plăcut, într-un colț al hambarului, așa că s-au cuibărit cu toții acolo, încălzindu-se unul pe celălalt. Era plăcut și pentru faptul că afară începuse deja să fulguiască, deci iarna bătea la ușă.
Dimineață, când intră Maria în hambar și văzu un pisoiaș alb cu pete negre, se frecă la ochi, crezând că este Menelau când era puișor. Apoi mai vede unul, galben cu dungi maronii, ca un tigruț. Se frecă din nou la ochi, crezând că nu vede bine. Mai încolo vede alt pisoiaș, apoi altul și încă unul.
-Doamne! Dar de unde au răsărit acești pisoiași drăguți în hambarul meu!
-Sunt ai noștri, răspunseră Menelau și Lilica ieșind timizi din colțul lor.
-Menelau! Dragul meu motan, te-ai întors?!
Îl mângâie fericită, apoi o mângâie și pe Lilica.
-De acum gata cu șoriceii din hambar. În loc de un motan, am zece pisicuțe drăguțe.
-Ne primești pe toți? Întrebă Menelau?
-Desigur. Aici veți avea tot ce doriți, tu și familia ta!
Și uita-așa Menelau-Miorlau și Lilica-Miaunica și-au crescut pisoiașii în hambarul și în gospodăria Mariei, fericiți că totul s-a sfârșit cu bine!

Mai citeste: 

Profil GOLD: Aurelia Oancă

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini

Invitatie participare la revista tiparita, de colectie, nr5/2021 Tema : Suntem iubire!

 

Abonament revista TIPARITA 1 an

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.