Poveste: DOUĂ RÂNDUNELE- prima parte

118356576_890506461772564_6517050934234303313_n
 
Poveste: DOUĂ RÂNDUNELE- prima parte
 

Autor: Aurelia Oanca

 
Primăvara așternu muguri verzi pe toate ramurile copacilor, iarbă verde pe pajiști și flori frumoase în toate grădinile. Soarele prindea puteri cu fiecare zi care trecea. El mângâia bucuros fiecare floare, fiecare pom, fiecare animal sau pasăre.
Într-o dimineață, când se deșteptă, Soarele văzu că la cuibușorul de la streașina grajdului, nu se întorseseră încă cele două rândunele : Monica-Rândunica și Fănel-Rândunel.
-Oare ce au pățit? Întrebă Soarele o altă rândunică.
-Fănel-Rândunel și-a rupt o aripioară.
-Nu pot să cred ! Ce s-a întâmplat ?
-Când ne-am apropiat de munți, un șoim a atacat-o pe Monica-Rândunica, iar el a încercat să o salveze.
-Vrei să spui că s-a luptat cu șoimul ?
-N-a fost chiar o luptă, a încercat doar să-i abată atenția de la Rândunica lui.
-Și a reușit ?
-A reușit, numai că șoimul l-a atins cu ciocul lui puternic și i-a frânt aripioara.
-Bietul Rândunel !
-Așa cum spui, dragă Soare.
După lovitura primită, Fănel-Rândunel, căzu la pământ. L-a salvat însă o ciupercă uriașă, pe care căzu. Moale și fragedă fiind s-a rupt bucata pe care era Rândunel, acesta rostogolindu-se sub ciupercă. Monica-Rândunica, reușise să zboare și să se ascundă de șoim, între rămurelele unui copac. De acolo îl văzu pe Rândunel căzând după lovitura primită. Apoi, din ramură în ramură, coborî și reuși să ajungă și ea sub ciuperca uriașă. Acolo îl găsi pe Rândunel zăcând cu aripa ruptă și începu să plângă amarnic. Plânsul ei îl auzi un șoricel de câmp, care veni în mare grabă, ca să vadă cine este atât de necăjit.
-De ce plângi Rândunico !
-Plâng pentru că Rândunelul meu și-a rupt aripioara.
-Dar cum se poate una ca asta ? L-a lovit cineva ?
-Da, șoimul cel mare m-a atacat pe mine și el încercând să mă salveze, a încasat lovitura.
-Nu mai plânge Rândunico ! Îl vom duce în căsuța mea și vom încerca să-l îngrijim.
-Dar eu nu mă pricep la așa ceva !
-Nici eu, dar am un prieten doctor, domnul Șoricilă, și-l vom chema pe el să ne ajute.
-Bine, șoricelule. Atunci să-l ducem la tine.
Au făcut cei doi, o targă mică din niște vreascuri, au acoperit-o cu o frunză moale de păpădie, apoi l-au așezat cu mare grijă pe Rândunel.
Rândunica și șoricelul au tras încet targa, pentru a nu-l zdruncina prea tare și l-au dus în căsuța mică, construită la rădăcina unui arțar uriaș. Apoi, l-au așezat pe un pat mic, făcut din surcele și acoperit cu frunze moi. La cap i-au pus o perniță din flori de margarete și garofițe.
Bietul Rândunel, după atâta zdruncinat, a deschis ochișorii și văzând unde se află, voi să se ridice, dar aripioara ruptă îl atenționă că nu se poate mișca. Se uită de jur-împrejur, apoi o văzu pe Rândunica lui stând de vorbă cu șoricelul. Atunci își lăsă capul pe perna moale și se liniști.
-Care este numele tău, șoricelule ?
-Ronțăilă! Dar al tău ?
-Monica-Rândunica, iar al lui este, Fănel-Rândunel !
-Mă bucur de cunoștință, dar acum cred că ar trebui să dau o fugă până la căsuța doctorului.
-Chiar te rog. Noi mai avem drum lung de făcut.
-Știu, dragă Rândunică, de aceea am să mă grăbesc.
Ronțăilă ajunse la casa doctorului Șoricilă, unde bătu grăbit la ușă.
După câteva momente, ieși domnul doctor, cu ochelarii pe nas și-l întrebă :
-Ce dorești, Ronțăilă ?
-Te-aș ruga să vii urgent la mine acasă.
-Dar pentru ce? Văd că ești bine, sănătos !
-Eu da, dar am un prieten care are mare nevoie de tine.
-Am să mă duc. Stai o clipă să-mi iau trusa medicală.
Doctorul Șoricilă și Ronțăilă, plecară în mare grabă la căsuța cu pricina, unde-l găsiră pe Rândunel, zăcând, cu aripa ruptă. Îl consultă cu mare atenție, apoi îi spuse lui Ronțăilă să aducă două bețe și puțină sfoară fină. Doctorul îi fixă oasele rupte ale aripioarei, apoi puse bețele de o parte și de alta și le legă cu sfoara fină de bumbac, pe care o petrecu printre pene.
Rândunel a fost foarte curajos, nu a țipat de durere, doar lacrimile i-au curs din ochișorii negri.
După ce doctorul i-a terminat de bandajat aripioara, Rândunel s-a întins pe pat și a încercat să se liniștească. Rândunica i-a mulțumit doctorului, așezându-se lângă Rândunelul ei, bucuroasă și mândră de curajul lui. Ronțăilă l-a condus pe doctor, i-a mulțumit și el, apoi s-a întors la prietenii lui, spunându-le :
-Am să merg la farmacie după medicamentele prescrise.
-Bine, Ronțăilă ! Noi te vom aștepta aici.
Șoricelul ieși din căsuța lui, se uită în dreapta și în stânga, ca să se asigure că nu este vreun dușman prin apropiere, apoi o luă la fugă spre farmacie. Luă medicamentele și tot fuguța se întoarse la căsuța lui. Rândunel adormise, iar Rândunica ședea pe un scaun, lângă patul lui.
-M-am întors, spuse în șoaptă șoricelul.
-Mă bucur. Dar cum ai reușit atât de repede ?
-Noi șoriceii fugim, precum zburați voi, păsările.
-Ai dreptate. Am uitat.
-Nu-i nimic. Uite aici sunt medicamentele prescrise de doctor.
-Am să i le dau când se trezește. Îți mulțumesc încă o dată, Ronțăilă !
-Nu ai pentru ce. La ce sunt buni prietenii, dacă nu se ajută unii pe alții ?
-Nici nu știi cât mă bucur, știindu-te prietenul nostru!
-Și eu mă bucur.
-Șoricelule, te-aș mai ruga ceva, dar mi-e tare rușine.
-Rușine ?! De ce ?!
-Mi-e tare foame și nu știu dacă tu ai putea să-mi dai ceva să mănânc .
-Cea mai mică problemă! Doamna va fi servită într-o secundă!
Șoricelul o zbughi spre cămara lui de alimente, scoase un săculeț plin cu boabe de mei și-l puse în fața Rândunicii. Apoi, aduse un castronel, răsturnă bobițele în el și o servi pe prietena lui. Mai lăsă puțin în săculeț și pentru Rândunel.
-Dar tu nu mănânci ?
-Ba da ! Eu am să mănânc puțin cașcaval, care mi-a rămas de ieri.
-Ești foarte harnic, Ronțăilă.
-Poate, dar eu zic despre mine că sunt strângător și econom.
Va urma!

Mai citeste: 

De ce sa cumparam cartile unui autor?

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Invitatie-GENESIS-interviuri

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 20 dolari canadieni.

20,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.