ATÂTEA ÎNTREBĂRI
Autor: Aurelia Oancă
Eu am atât de multe întrebări,
Și-atâta de puține au răspunsuri,
Mă dor atât de multe întâmplări,
Și mă mai dor atât de multe plânsuri.
Doamne! Unde-a dispărut iubirea?
Unde-a dispărut privirea blândă?
Ce s-a mai întâmplat cu fericirea?
Acum doar ura neagră le inundă!
Unde a dispărut surâsul care
Ne aducea căldura în priviri?
Parcă n-avem cu toții loc sub soare,
Pe acest pământ întins, fără iubiri.
Și din înaltul Tău, Doamne privește!
Și vezi urgia care crește azi,
Peste ce-i viu și care înflorește,
Atârnă ca securea peste brazi.
Nu mai lăsa puhoaiele de ură,
Să mai inunde pacea pe pământ,
O, Doamne! Vezi poporul tău ce-ndură
Și-așteaptă iar al Tău iubit cuvânt!
