Uitati intr-o gara

Uitati intr-o gara

Autor: George Sangortya

Uitati intr-o gara
Amandoi
Prin vantul aprig cu ploi
Cu soarele celeste
E totusi clar
Ca iubirea ,are multe fete
Si-apoi ,pierdura-m trenul
Incat , nimic nu putea sa doara
Atat de mult infernul
Dar nu stiam ..
Ca trebuia ,sa-i las un mesaj dragostei
numai o veste
Iar destinul sa ne omoare
Doar din priviri ,care joaca feste
Si intr-un sfarsit de mana,sa ne tinem
Rataciti prin alte vieti
Ca doi indragostiti ,
ce si-au ratat rolul
existentei
Asemeni ,unor cersetori de sentimente
–
Pierduti de ganduri
la liman
Cu ai tai ochi ,din sine inlacrimati
Pe-a ta viata ,
ce nu-ti cere nici un ban
Va fi ,oare dovada singuratatii
Dar spune-mi ,numai atat
Ca si stelele colinda cerul
deasupra noastra
Si luna ,isi cere si ea tributul
Oferindu-i visele noastre
Tacuti …
si luati in brate
La ultimul vagon ,de la clasa a treia
dinspre lumi ,s-au infundat
Inntrebandu-ne …..
Cine suntem noi oare
Poate niste stapani ,
ce nu-si mai irosesc iubirea
Asteptand ,de-atata timp
Trenul ,ce va sa vina din rai
–
Uitati intr-o gara
Ca doi muritori ,in fata sortii
Unde viata ,isi
spune ultimul cuvant
Ca aici ,va fi sfarsitul
Si nu vom conteni sa razbim
pentru noi
Si-apoi sarutul, in graba ultimului peron
Ne va duce
prin toate gandurile noastre
Dar nu uita ….
Ca suntem noi ,cu lacrimile tale
ce au curs pe chipul tau
Pe drumul cautarii ,unei vai
Carand dupa noi sperante
ce si-au pus amprenta ,
asupra noastra

Mai citeste: 

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini

Invitatie-GENESIS-interviuri

Invitatie participare la revista tiparita, de colectie, nr 6/2021 Tema : Viata, Un Miracol!