Caruselul -capitolul 9

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 9

CAP. 9
Începuse să plouă mărunt. Cerul se
întunecase, parcă plângea încet
scuturându-şi povara de apă, peste munţii
din împrejurimi, peste pădurile ce-i
acopereau. Sufletul meu era în rezonanţă
cu natura, după plecarea Corinei şi a lui
Alex. Deja îmi lipseau, îmi era dor de ei.
Cum voi ajunge la Timişoara cu această
povară dragă sufletului meu? Cum voi
rezolva problema cu Iulia? Mă chinuiau
aceste întrebări şi încă multe altele.
Am sărutat-o pe mama, apoi am urcat
repede în maşină, ca să nu-mi vadă
lacrimile care începuseră să-mi alunece pe
obraz. I-am făcut cu mâna apoi am pornit.
Mă durea sufletul s-o las singură, dar pentru
moment nu aveam ce face. De multe ori
m-am gândit să mă transfer la Braşov, dar
parcă obişnuinţa mă ţinea acolo.
Acum însă m-am hotărât. Dacă fiul meu
va da la facultate la Timişoara, voi rămâne
acolo până va termina el. Dacă dă în altă
parte, atunci mă transfer la Braşov, îndată
după divorţ.
Asta trebuia să rezolv în primul rând,
divorţul. Întrebările au început din nou să se
învârtă nebuneşte în capul meu. Cum să-i
spun Iuliei? Tot drumul m-a chinuit această
întrebare. După un mic popas pentru
alimentare şi pentru o mică gustare, mi-am
continuat drumul spre casă. Ardeam de
nerăbdare să-mi rezolv situaţia. Va fi greu,
va fi uşor? Voi vedea. Cu cât mă apropiam
mai mult de casă, cu atât creşteau şi
emoţiile. Cum va fi? Ce va fi?
În sfârşit am intrat în Timişoara. Abia
atunci am realizat că nu i-am cumpărat
nimic Iuliei. Am coborât la prima florărie, am
luat un buchet mare de flori şi apoi mi-am
continuat drumul spre casă. Am parcat
maşina, apoi cu inima bătându-mi ca o
nebună, am deschis uşa de la intrare.
Scările m-au ajutat şi ele puţin, pentru că
le-am urcat în fugă. Erau scuza perfectă
pentru respiraţia mea precipitată. Mă
gândeam că aşa voi putea ascunde mai
bine emoţiile din interiorul meu. În faţa uşii
m-am oprit să-mi trag sufletul niţel, apoi cu
un calm impus, am descuiat uşa.
În interior era linişte, lumina stinsă,
parcă nu ar fi fost nimeni acasă. Într-un fel
m-am bucurat, aveam timpul necesar
pentru a mă linişti. Am aprins becul din hol,
mi-am aranjat bagajele în debara, apoi am
căutat o vază pentru flori. Când am intrat în
sufragerie, mi s-a părut că aud nişte
zgomote ciudate în domitor. I-o fi rău Iuliei,
m-am gândit eu. Am deschis uşa încet ca
să n-o sperii, dar în acel moment am simţit
că leşin. În patul nostru, erau în plină
activitate sexuală, Iulia şi bineînţeles nu cu
mine. Am închis uşa la fel cum o
deschisesem, şi m-am grăbit la baie. Atâta
perversitate, atâta grotesc, m-a făcut să
vomit. După ce mi-am revenit puţin, mi-am
umplut un pahar cu vin şi m-am aşezat într-un
fotoliu. Din dormitor se auzeau zgomotele
produse de cei doi, dar am încercat să fiu
calm, să gândesc la rece.
Era puţin cam greu. Orgoliul meu de
bărbat s-a trezit şi a început să analizeze.
Deci asta era indiferenţa ei faţă de mine?
Eu dădeam vina pe vârstă, ne-am
maturizat, nu mai simţeam nevoia de sex ca
şi în tinereţe. Nimic mai fals. Şi eu şi ea
aveam nevoie de el, dar se pare că nu unul
cu celălat. Ea avea pe altcineva, şi asta
probabil este o poveste veche. Îmi făcusem
mustrări de conştiinţă că am înşelat-o cu
Corina, şi ea? Ea mă traducea de mult. Am
respectat-o, chiar dacă nu o mai iubeam,
aşa că nu mă aşteptasem la asta.
Mă gândisem şi-mi făcusem probleme,
cum să-i spun de Alex şi de Corina. Dar se
vede că Dumnezeu aranjează lucrurile cum
nu se poate mai bine. Acum nu mai trebuie
să-i dau raportul, să-mi fac probleme. Vom
divorţa şi atât. Nu este treaba ei ce va fi de
aici înainte cu mine.
După o vreme zgomotele au încetat, s-a
făcut linişte. Se auzea numai inima mea,
care bătea furioasă dar şi fericită în acelaşi
timp. Am mai luat o înghiţitură de vin, apoi
am auzit uşa deschizându-se, iar cei doi, în
costumul lui Adam, şi-au făcut apariţia,
sărutându-se pătimaş. I-am privit, apoi am
aplaudat.
-Minunat spectacol ! Bravo ! Bravo !
-Mihai ! Ce cauţi aici? strigă Iulia în timp
ce iubiţelul ei s-a retras fulgerător în
dormitor.
-Cum adică ce caut? Din câte ştiu, este
şi casa mea, nu?
-Ba da, dar ai venit mai devreme !
-Da, am venit mai devreme şi te-am
prins ! Ce spui de asta?
-Mihai, pot să-ţi explic…
-Nu cred că poţi, am văzut tot ce era de
văzut. Nu ştiam că te pricepi atât de bine !
-La ce?
-La perversităţi ! Te-am văzut în plină
activitate.
-Nu se poate !
-Ba se poate şi te rog du-te şi pune ceva
pe tine. Eşti caraghioasă.
-Aşa ţi se pare?
-Da! Aşa mi se pare, mironosiţă prefăcută
!
Şi-a pus halatul, apoi a venit şi s-a
aşezat pe fotoliul din faţa mea.
-Mihai, trebuie să-ţi explic.
-Chiar te rog ! Abia aştept !
-El este Sergiu, iubitul meu din facultate.
-Serios?! Şi eu cine sunt, dacă nu te
superi?
-Eşti soţul meu.
-Cum de ţi-ai dat seama, dragă Iulia?
-Merit tot ce-mi spui sau crezi despre
mine.
-Cred şi eu. Pentru moment îţi spun
doar atât: divorţăm.
-Nu se poate ! Mihai, iartă-mă !
-Nu pot să te iert şi nici nu vreau.
Oricum am fi divorţat.
-Cum adică?
-Asta voiam să-ţi cer la întoarcerea mea
acasă, dar văd că tu mi-ai luat-o înainte.
-Nu, Mihai. Eu nu vreau să divorţăm !
-Nu se poate altfel. Cum îţi închipui că
vom trăi de acum înainte, în trei?
-Nu, dar putem ajunge la o înţelegere.
-Ce înţelegere? Eşti absurdă ! Doar îl
iubeşti, aşa că nu mai ai nevoie de mine !
-Putem salva măcar aparenţele. Nu
vreau să ajungem subiect de bârfă pentru
alţii.
-Asta este tot ce te interesează,
aparenţele?!
-Ce altceva ! Noi suntem ca doi străini
de multă vreme. Am crezut că-ţi convine
situaţia !
-Nu mi-a convenit niciodată, dar te-am
respectat.
-Nu de respect aveam eu nevoie, Mihai .
-Ai dreptate, acum mi-am dat seama.
Dar oricum nu mai contează, aici punem
punct, Iulia.
-Să ştii că eu nu divorţez, am să lupt
pentru căsnicia mea !
-Tu vorbeşti de căsnicie? De fapt n-ai
decât. Eu unul îmi fac bagajele şi am
dispărut.
-Nu poţi face asta, Mihai !
-De ce nu? Îl ai pe Sergiu sau cum
spuneai că-l cheamă. Fii fericită cu el !
-Dar el are familie, nu putem fi împreună!
-Cum să nu, am văzut cu ochii mei că
puteţi !
-Mihai, fie-ţi milă de mine ! Nu vreau să
rămân singură.
-Cum singură, îl ai pe el !
-El nu vrea să divorţeze. Are doi copii şi
nu vrea să-i facă să sufere .
-Te cred. Copiii nu sunt vinovaţi de
greşelile părinţilor.
-Vezi că ştii ! De ce să-i facem să
sufere?
-Asta nu este treaba mea, ci a ta şi a lui.
Sunteţi majori, vă descurcaţi.
Am ieşit, mi-am împachetat repede nişte
lucruri şi am plecat. La primul hotel ieşit în
calea mea, am parcat şi m-am cazat. M-am
trântit îmbrăcat pe patul mare şi am stat cu
ochii închişi, ca să-mi adun gândurile, să
fac ordine în ele.
Va trebui să-mi caut un apartament sau
o garsonieră şi să-mi iau toate lucrurile din
casă. Nu mai suportam nici gândul de a mai
fi lângă Iulia. Acum tot respectul pe care i-l
purtam s-a transformat în ură, în dispreţ, în
greaţă.
Apoi, am să înaintez divorţul, un lucru
neplăcut dar necesar. Oricum voiam să fac
acest lucru, asta m-a ajutat puţin. Nu voi fi
singurul vinovat pentru desfacerea
căsătoriei noastre. Asta m-a făcut să cresc
puţin în ochii mei, mă judecasem prea
aspru până acum. Mă consideram vinovat
de nefericirea a două femei, dar în final şi
cu adevărat nefericită este şi a fost una
singură, Corina. Faţă de ea am obligaţia de
a-mi repara greşeala, numai faţă de ea şi
de fiul nostru. Cu imaginea lor în minte am
adormit aşa îmbrăcat cum eram. Mă
epuizase drumul, situaţia de acasă, cearta
cu Iulia, totul.
Am dormit până aproape spre dimineaţă.
Când am deschis ochii, mă durea tot
trupul, amorţisem complet. Mi-am dat jos
hainele de pe mine şi am început să-mi
masez mâinile şi picioarele. Încet, încet,
circulaţia s-a restabilit şi amorţeala şi
durerea au cedat. Nu am reuşit să mai
dorm, dar am stat în pat şi m-am gândit cu
ce voi începe ziua de azi. De fapt ştiam cu
ce. Voi merge la prietenul meu, Mircea.
Avocat fiind mă va ajuta la întocmirea
actelor pentru divorţ.
După ce am făcut un duş cald, m-am
pregătit în grabă şi am pornit-o spre
judecătorie, să-l caut pe Mircea.
-Salut, Mihai ! Ce-i cu tine aici?
-Am o problemă.
-S-a întâmplat ceva?
-Da, s-a întâmplat. Vreau să divorţez.
-Ce?! Dar mie mi se părea că voi sunteţi
cuplul ideal !
-Ţi se părea. Totul era de ochii lumii.
-Vorbeşti serios?
-Da, foarte serios.
-Dar ce motiv vei invoca?
-Nu trebuie să-l invoc, el există!
-Cum adică?
-Simplu. Am prins-o în dormitorul nostru
cu un fost iubit de-al ei, în plină activitate.
-Hai serios? Nu pot să cred. Iulia?!
-Da, Iulia ! Abia acum i-am văzut şi eu
adevărata faţă.
-Şi ea? Ce zice ea?
-Nu vrea să ne despărţim, dar eu nu mai
pot continua o asemenea căsnicie. Am în
faţa ochilor acea imagine.
-Te cred. Dar să ştii că va fi puţin cam
dificil dacă ea nu doreşte divorţul.
-Ştiu, dar mă vei ajuta tu, nu-i aşa?
-Bineînţeles că da. Ai martori sau dovezi
la ceea ce s-a întâmplat?
-Cum să am, eram singur, mai bine zis
cu ei în apartament !
-Vezi? Va fi foarte greu de dovedit. Ştii
tu cum este într-un proces !
-Da. „ Actele vorbeşte” sau martorii.
-Şi noi nu avem nici una, nici alta.
-Atunci, eu ce mă fac, dragă Mircea?
-Până una-alta, vom depune cererea,
apoi vom căuta actele sau martorii.
-Îţi mulţumesc. Sper să se termine totul
cât mai repede.
-Şi eu Mihai. Te înţeleg perfect.
Am plecat de la judecătorie destul de
abătut. În drum am cumpărat un ziar cu
anunţuri, apoi am mers acasă, ştiind că Iulia
nu va fi acolo. Voiam să-mi mai iau unele
lucruri de strictă necesitate. În geamantanul
mare am pus costumele, cămăşile, şi tot ce
mai aveam prin dulap. Apoi m-am îndreptat
spre comodă, să-mi iau ce mai aveam în
sertarele mele. Sertarul cu lenjeria intimă al
Iuliei era întredeschis, şi asta mi-a aţâţat
curiozotatea. Nu am fost curios niciodată să
văd ce are în el, dar acum parcă ceva mă
trăgea într-acolo. Am început să ridic uşor
lucrurile din el şi… surpriză. Am găsit un
plic, în care erau mai multe poze cu cei doi
în diferite ipostaze şi câteva plicuri cu
scrisori de dragoste. Sergiu îi scrisese Iuliei
pe o adresă de căsuţă poştală. Era clar că
este o poveste veche. Am luat două scrisori
şi câteva poze mai reprezentative. Era
perfect, aveau şi data pe ele.
Le-am privit îndelung şi liniştit, apoi am
zâmbit şi mi-am înălţat privirea spre cer,
spunând: îţi mulţumesc Doamne ! Mi-am luat
bagajele şi am plecat oarecum mulţumit. Pe
drum m-am gândit la Corina şi la Alex. Îi voi
avea în curând lângă mine.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.