Caruselul -capitolul 20

caruselul

Caruselul 

roman 

Scriitor:  Aurelia Oanca 

Capitolul 20


CAP. 20
După plecarea prietenilor mei, am
încercat să ne liniştim puţin. Îmi era teamă
pentru Corina. Nu spunea nimic, dar era
clar că o afectase mult întâlnirea cu Iulia.
Deşi era o femeie puternică, avea un suflet
extrem de sensibil.
Într-una din zile, mergând spre casă,
m-am gândit că trebuie s-o înveselesc puţin
şi s-o pregătesc bineînţeles pentru pasul cel
mare: căsătoria noastră. Aşa că am
cumpărat un buchet de trandafiri roşii, o
şampanie şi un inel frumos. Când am ajuns
acasă, am găsit-o citind, iar pe Alex în
bucătărie. Îi plăcea să gătească.
-Bună seara, comorile mele !
-Bună Mihai, eşti foarte vesel.
-Sunt, şi aşa vreau să fiţi şi voi.
-Bună tati. Vom fi, că doar nu avem altă
treabă, nu?
-Aşa este, doar că acum vom avea altă
treabă.
-Ce treabă? Mihai, ai băut?
-Nu draga mea, dar sunt fericit.
-Şi eu, dar aş dori să aflu şi motivul tău.
-Am să ţi-l prezint la masă. Alex, hai să
te ajut ca să terminăm mai repede.
-Bine, tati.
Ne-am grăbit cu ce mai era de făcut, am
aranjat masa ca pentru ceva festiv şi am
invitat-o pe doamna noastră la masă.
-Uau!! Ce frumos aţi aranjat masă, băieţii
mei dragi !
-Îţi place?
-Foarte mult. Abia aştept să şi gust din
ce aţi preparat.
-Atunci pofteşte la masă, draga mea.
Ne-am aşezat cu toţii la masă, am
desfăcut şampania şi am turnat în pahare.
-Îmi permiteţi un toast?
-Da, au răspuns într-un glas, Corina şi
Alex.
-„Pentru noua noastră familie”.
– Pentru ! Şi pentru fericirea ei.
– Asta îmi doresc şi eu din tot sufletul,
am răspuns eu, sărutându-i pe amândoi.
Am gustat puţin din şampanie, dar eram
cu ochii la Corina. A sorbit puţin, apoi am
văzut-o că face ochii mari. M-a privit şi mi-a
zâmbit fericită, apoi a luat o furculiţă, a scos
inelul din pahar şi l-a privit cu nesaţ.
-Îţi mulţumesc, iubitule. Este foarte
frumos.
-Mă bucur că-ţi place. Acum putem face
pasul următor.
-Îl vom face, Mihai. Abia aştept.
-Ce zici de mâine?
-Putem depune actele. În felul acesta se
va încadra totul în timp util.
Aşa am şi făcut. A doua zi ne-am
prezentat la primărie, ne-am depus actele şi
peste zece zile urma să devenim o familie
cu acte în regulă.
Alex era atât de emoţionat, încât nici nu
prea putea vorbi. Ne urmărea doar cu
privirea, având ochii umectaţi de lacrimi.
Dragul meu băiat, a dorit atât de mult ceea
ce se întâmplă acum.
În cele câteva zile avute la dispoziţie,
am avut de făcut multe pregătiri, de dat
telefoane, de făcut invitaţii. Mircea şi Anna
au fost încântaţi că totul se va întâmpla atât
de curând, aşa că s-au pregătit şi ei pentru
marele eveniment. Părinţii Corinei, au fost
puţin surprinşi, dar abia aşteptau să vină, să
fie alături de noi.
Despre mama, nici nu mai ştiu ce să
spun. Era atât de fericită, încât îmi făceam
griji pentru ea. La o anumită vârstă, prea
multă fericire, strică. Să sperăm că nu şi în
cazul ei. Dacă ar fi fost tata alături de ea, de
noi, ar fi fost minunat, dar din păcate va fi
doar în inimile noastre.
În sfârşit, a venit şi ziua cea mare. Cu
alai, cu flori, cu emoţii, am trecut pragul şi
am spus „ DA”, în faţa ofiţerului stării civile.
După ceremonia oficială, ne-am îndreptat
spre biserică. Voiam să fie făcut totul aşa
cum trebuie, mai ales că se şi putea. Corina
nu mai fusese căsătorită, iar eu făcusem
doar starea civilă la prima căsătorie.
Când totul a fost gata, ne-am îndreptat
spre localul unde trebuia să petrecem puţin.
Spun puţin, deoarece pentru Corina şi
pentru gemenii noştri, era cam mult, trebuia
să avem grijă.
Părinţii Corinei, respectiv socrii mei de
acum înainte, s-au întreţinut foarte mult cu
mama. Fiecare dintre ei s-a comportat de
parcă se cunoşteau de când lumea. Îmi
plăcea să-i privesc, să-i simt uniţi, alături de
noi. Asta îmi demonstra că m-au iertat, că
m-au acceptat.
Prietenii mei, ne-au fost şi ei alături,
ne-am simţit foarte bine împreună, dar spre
seară însă, cele două doamne însărcinate,
au trebuit să se retragă. Eu şi cu Mircea
le-am dus acasă la noi, le-am instalat
comod, apoi ne-am întors la local, pentru a
mai petrece puţin cu familiile şi cu prietenii
noştri invitaţi. La întoarcere l-am găsit pe
Alex, aşezat între bunicii lui. Le pupa pe
rând mâinile celor două bunice, apoi
obrazul bunicului de la Cluj.
-Bunicule, sunt atât de fericit.
-Şi eu, Alex. Am aşteptat o viaţă s-o văd
pe Corina mea la casa ei, aşezată, ca toate
femeile.
-Ştiu bunicule, dar şi aşa a fost la casa ei.
-A fost dragul meu, dar nimic nu se
compară cu familia.
-E drept. Şi mie mi-a lipsit căldura
căminului, dar asta a fost.
-Da, puiule. Dar ia spune-i tu bunicului,
nu eşti gelos?
-Gelos?! Pe cine?
-Pe Mihai, pe gemeni?
-Nu bunicule, absolut deloc. Îi iubesc
foarte mult pe toţi.
-Ai un suflet bun, Alex. Mă bucur pentru
tine, dar mă şi întristez în acelaşi timp.
-De ce?
-Sunt atât de mulţi oameni răi, care
profită de cei cu un suflet bun ca al tău.
-Ştiu bunicule, am avut şi eu câteva
experienţe la viaţa mea.
-Ei, dar acum îl vei avea pe tatăl tău
lângă tine.
-E drept. Deşi puţin cam târziu, dar eu
oricum mă bucur.
Mama şi cu soacra mea se înţelegeau de
minune, schimbau reţete, impresii, tot ceea ce
este normal între două prietene. Mă bucuram
şi pentru noi şi pentru ele. Privindu-le,
privindu-i pe toţi, am făcut o trecere în revistă,
foarte rapidă, a evenimentelor acestui an. La
începutul lui, eram bine-mersi, un om liniştit,
cu problemele zilnice, cu viaţa mea monotonă
şi rutinată. Nici prin cel mai mic gând nu mi-a
trecut, tot ceea ce urma să se întâmple atunci
când am hotărât să vin în vizită la mama. Îmi
era dor de ea şi atât. În câteva luni, am
descoperit o altă lume, o lume de dragoste
adevărată, o familie adevărată, un fiu şi mai
adevărat şi încă tot ce va mai urma.
Cu toate că s-au petrecut într-un timp
relativ scurt, aceste întâmplări, aceste
evenimente îmi spun că aceasta este de
fapt viaţa adevărată, adevărata mea viaţă.
O iubesc şi o voi iubi, pentru tot ce mi-a
adus şi pentru tot ce-mi va aduce de acum
înainte.

VA URMA

Va dau intalnire tot aici in paginile revistei ”Poezii pentru sufletul meu” in fiecare zi   pentru a descoperi cate un episod din romanul CARUSELUL!

Despre  autoarea Aurelia Oanca

Comanda cartile Aureliei Oanca direct de la autor!

Pagina Aurelia Oancã

Lectie de iubire adevarata*romanul Caruselul

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.