ISTORIA LITERATURII COMPARATE PARTE INTEGRANTĂ A ISTORIEI LITERATURII ROMÂNE

AL FLORIN TENE

ISTORIA LITERATURII COMPARATE PARTE
INTEGRANTĂ A ISTORIEI LITERATURII ROMÂNE

Autor: Al Florin Tene 

Istoria Literaturii Române a fost percepută ca o istorie
naţională a literaturii. Valoarea literaturii naţionale este
condiţionată şi de extinderea limbii naţionale într-un teritoriul
mai cuprinzător, inclusiv prin numărul de vorbitori. Adeseori
raza de acţiune a limbii şi a literaturii române coincide şi cu
graniţele în care s-a organizat naţiunea noastră din punct de
vedere politic. În cazul limbii române nu există o influenţă
hegemonică. Spre deosebire de limba franceză, şi mai de
curând limba engleză, care au o importanţă universală, astfel sa
ajuns la o suprapunere peste diferitele spaţii naţionale, în
decursul căreia păturile dominante reprezintă într-o anumită
măsură enclavele şi punctele de sprijin ale mişcării de
înstrăinare. Spre exemplu:supunerea culturală a Romei de către
limba şi literatura elină, şi, mai aproape, implementarea
literaturii iluministe franceze în Europa, care nu numai că a
fost recepţionată de păturile dominante francofile din multe
ţări, dar aceste enclave au şi contribuit activ la constituirea ei.
Fenomen care se petrece în secolul nostru cu limba şi literatura
engleză promovată de păturile dominante anglofone implicate
în globalizarea economiilor naţionale. La fel ca orice activitate
intelectuală, literatura depinde de limbaj şi de corespondenţele
lingvistice. Există un raport indistructiv dintre limbă şi
literatură. Dar acest raport ar fi răsturnat în contrariul său dacă
am căuta să vedem sensul şi obiectul procesului literar, motivul
său hotărâtor, în formarea, dezvoltarea şi desăvârşirea
limbajului. Unii cercetători susţin că limbajul, care reprezintă
un mijloc de comunicare, nu este hotărâtor, ci valorile mari şi
perene create în limba respectivă. Eu cred, şi susţin cu tărie, că
limba are un mare rol în promovarea operelor literare. Cu cât
aria de răspândire a limbii şi numărul de vorbitori este mai
mare cu atât literatura scrisă în acea limbă este mult mai
cunoscută, şi promovată pe mapamond. În acest context, mai
trebuie să se ţină seama şi de faptul că literatura română este
situată într-o lume înconjurătoare de literaturi învecinate, cum
ar fi maghiara, sârba, ucraineana, bulgara, ce o influenţează sau
care sunt influenţate de ea. Urmărirea atentă a acestor influenţe
constituie obligaţia istoriei literaturii noastre implantată într-o
lume de literaturi. De la o epocă la alta se exercită noi
influenţe; Franţa a influenţat literatura română în secolul XIX,
Italia a influenţat literatura germană în secolul XVI, Spania în
secolul 17, şi Franţa în secolul 18. Însuşi Eminescu a fost
influenţat de literatura germană, la fel Maiorescu. Influenţele,
întretăierile şi migrările motivelor literare au apărut într-o
abundenţă atât de mare, începând cu secolul XVI, încât s-a
impus dorinţa unei tratări separate a acestor componente.
Astfel a fost menită noua ştiinţă a 56 istoriei comparate a
literaturii române să devină ştiinţă ajutătoare a istoriei
literaturii române. Înrudirea primordială a literaturilor nu este
întemeiată decât pe cea ce este general omenesc, pe ceea ce
este universal. Ca precursori ai comparatisticii îi considerăm pe
Herder şi Goethe, iar la noi pe Eminescu şi Maiorescu. Iar mai
târziu Adrian Marino. Trebuie reţinut că o istorie comparativă a
literaturii române nu poate avea cu adevărat un sens decât dacă
este considerată în funcţie de istoria literaturii române.
Misiunea ei ar fi complet îndeplinită atunci când istoria
literaturii noastre şi-ar însuşi procedeele şi cunoştinţele
comparatisticii. Metoda comparatistă ar trebui să fie folosită şi
în studiul literaturii române. Gardul despărţitor dintre cele două
ramuri trebuie exclus, fiindcă teoria literaturii comparate nu
reprezintă trecerea la o nouă metodă, ci prezentarea mai amplă
a fenomenelor tratate până acum. Şi în acest caz, istoria
literaturii române are rolul unui punct de plecare necesar pentru
toate tendinţele comparatiste.
ÎN LITERATURA ROMÂNĂ AU ÎNVINS SCRIITORII
CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST
(În bătălia re-canonizării au învins activiştii din sistemul
propagandei PCR)
Imediat după evenimentele din decembrie, potrivit unei
dialectici în relaţie valoare – autoritate, deviată de la traseul
indicat de propaganda PCR, la o dezbatere, mai degrabă o
bătălie a re-canonizării.
Operaţia de re (canonizare) nu înseamnă în spaţiul literaturii,
altceva decât selectarea, ierarhizarea şi consacrarea scriitorilor,
mai precis pătrunderea şi supravieţuirea valorilor în memoria
colectivă, cu toate avantajele sociale, chiar politice, material,
care decurg de aici. Acest fenomen a fost teoretizat în cartea lui
Harold Bloom, intitulată The Western Canon, folosită ca armă
a discriminării inverse, de rasă, de sex, de etnie, astfel că acest
proces de canonizare este manipulate în scopuri extra-extatice.
În ţara noastră, după 1989, s-au constituit, de la început, două
grupări şi şi-au disputat notorietatea în faţa unui public
dezorientat. Elitiştii s-au declarat minoritari, în timp ce
oportunişti „apolitici”, care fuseseră activiştii culturali ai
regimului criminal comunist, s-au regrupat în jurul unor portdrapele
aparţinând generaţiei 1960-1980, obedienţi faţă de
Puterea comunistă, care în prezent fac jocurile celor proveniţi
din FSN, interesaţi să păstreze ierarhiile prestabilite de regimul
comunist, şi acum menţinuţi în falsele ierarhii în „istoriile” de
doi bani semnate de N. Manolescu şi Alex Ştefănescu. Pe cele
două grupări le uneşte sindromul minoratului, datorită faptului
că sunt conştienţi că au scris cărţi care nu au fost bune nici
pentru prezent, dar ce să mai vorbim de viitor?
Toţi scriitorii veniţi din structurile regimului comunist s-au
sprijinit unii pe alţii, fiindu-le teamă şi azi de fenomenului
jocului de domino.
E de-ajuns să cadă o carte şi se năruie totul. Ei niciodată nu
au scris cărţi bune. Vina lui Manolescu şi Ştefănescu este că au
menţinut în lista lor ierarhică cărţi şi autori ce au promovat
realismul socialist, promovând astfel nonvaloarea şi chiar
pornografia.
Datorită acestor doi critici, şi a altora, cititorul a fost împins
să rămână captiv unor mituri create în jurul lui D.R. Popescu,
Buzura, celor proveniţi din generaţia echinoxistă, optzecistă,
cum este Ion Mureşan, colaborator al Securităţii comuniste,
etc., chiar a mitului „Micul Paris”, expresie dâmboviţeană a
reprezentării bovarice şi, simultan, a resemnării singulare.
Puţinele înfăptuiri având atributele monumentalităţii sunt
supuse, periodic, acţiunilor demolatoare (Vezi opera lui
Eminescu sau Istoria lui Călinescu), cea din urmă devine, într-o
astfel de împrejurare, o construcţie utopică, inadecvată
literaturii noastre, născută ca supracompensare a unui complex
de inferioritate al miticilor Manolescu şi Ştefănescu. Atunci
când se discută despre Eminescu, imediat se inflamează
spiritele hrănite la şcoala etnicismului europenist, perorând că
Poetul nu avea dinţi în gură, (Sabin Gherman), că a plagiat, că
era antisemit etc, etc…
Datorită acestor manipulatori de conştiinţă unica
enciclopedie, la nivel mondial, cum este cea dedicată ideii de
literatură, semnată de Adrian Marino, este marginalizată şi
privită ca o ciudăţenie, deşi reprezintă singura formă reală de
dialog cultural cu lumea. Trăim într-un stat mic, în ţărişoara lui
Trahanache, într-o cultură mică, ne spun Pleşu şi Patapievici,
cu o remuneraţie tot mică, după buget (datorită faptului că au
furat tot, cei ce strigau „nu ne vindem ţara”), cum spune un
ilustru personaj. Aşadar, să fim cuminţi, să poată fura în
continuare cei ce au pus mâna pe ciolan, inclusiv ciolanul
ierarhiei „valorice”.
Pentru a se înfrupta din banul public şi din premiile primite,
date între ei prin rotaţie. Totuşi, trebuie să remarc în acest sens,
citându-l pe Titu Maiorescu, marele critic avertizând în
legătură cu primejdia minoratului încă de la 1867: „Când se
află diminutive în fiecare strofă, şi la fiecare ocaziune, când
gura este mică, piciorul mic, Maria mică, Ioniţă mic, garoafa
mică, atunci e mic şi poetul, mică şi literatura şi toate se afişă
în decadenţă”. Până la ratare nu mai este decât un pas. Pentru
că ratarea destinului istoric, cum spunea Cioran, „se exprimă în
satisfacerea cu un rol mediocru cu o respiraţie lipsită de
amploare şi un ritm lent”. Pe parcurs, în anii ce au urmat
evenimentelor din 1989 au început luptele şi combinaţiile recanonizării
în 62 plan literar. Orgoliile s-au aprins la
maximum, interesele au căpătat contururi precise, stimulate de
economia de piaţă, starea de beligeranţă s-a extins la nivelul
tuturor aşa-numitelor „generaţii”, fenomen inventat de
Laurenţiu Ulici.
În special nouăzecişti într-adevăr ca nou veniţi, se agită cu
mai multă ardoare într-un conflict dirijat strategic din centrele
universitare, cum ar fi Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi.
Unul îl reprezintă diaspora, fiind de înţeles dorinţa celor
eliminaţi, (de aparatul de propagandă p.c.r, din care făceau
parte mastodonţii promovaţi de Manolescu şi Ştefănescu în
istoriile lor), decenii la rând, din corpul viu al culturii române,
de a reveni şi de a-şi revendica un loc. Dar, în „armonie” cu
specificul neaoş al dezbinării (bahluiene, someşene, alutare
etc.), viaţa literară este percepută ca parte-pris-uri, prin lentilele
deformatoare ale mass-media care confundă voit Budapesta cu
Bucureştiul, capodopera cu telenovela, aberaţiile şi pornografia
poeziilor lui Mihai Gălăţanu şi I. Mureşan şi poezia bună,
izbânzile spiritului cu subcultura de cartier, valoarea cu
succesul, autoritatea cu intoleranţa (vezi răutatea din cronicile
lui Alex. Ştefănescu). Vajnicii apărători ai demnităţii
intelectuale se simt frustraţi, părându-li-se că sunt lipsiţi de un
drept pe care şi l-au arogat în exclusivitate o bună perioadă:
libertatea de opţiune.
Al centru de coordonare a bătăliei re-canonizării se află în
mediile universitare, cum ar fi Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca,
Timişoara, care influenţează jocul la bursa valorilor, fără
valoare, acaparând presa, televiziunea, editurile, şcoala, prin
programe şi manuale alternative, construite pe criterii de
eficienţă financiară, şi încercând să impună nulităţile generaţiei
1980, snobi, intoleranţi, fără operă, şi care au făcut jocul
regimului comunist-criminal.
Fiinţe năzuroase, posomorâte cu aer fals academic şi irascibile
se repet asupra conştiinţelor culturii româneşti, atacându-le
într-un mod stupid şi nedemn. Revărsarea de vorbe sufocate,
indignarea mimată nimicesc un adversar inexistent şi închipuit,
pentru că judecata dreaptă aparţine doar timpului. Sunt nişte
credincioşi fără religie, stareţi răi şi clevetitori la mitocul
fraţilor refuzaţi de istorie. În lipsa autorităţilor autentice şi a
criteriilor de competenţă, este cert, competiţia valorilor a fost
înlocuită de luptele subterane pentru succesorat canonic.
Domnilor, Manolescu, Ştefănescu şi ceilalţi „corifei” ai
criticii româneşti sunteţi în eroare. Doar timpul va impune
valorile şi nu subiectivismul dumneavoastră, al unora şi al
altora!

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!

QUATRO-Daruieste-i inimii tale bucurie! -in format TIPARIT (softcover)

Cumpara cele PATRU ”bucatele de suflet”ale autoarei Mihaela CD volumele ‘Pasi de catifea(250 pag)”,”Uneori elefantii zboara”(250 pag) ”Focul din Noi” (240 pag) si ”Binecuvantare si chin”(250 pag) in format electronic si daruieste-i inimii tale bucurie! Comanda acum la pret promotiona,l inainte de lansare, pachetul QUATRO [990 pagini] in format TIPARIT [in valoare de 150 $] la numai 130$!

130,00 CAD

Revista TIPARITA nr 6/2021 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 6 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 15CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

15,00 CAD

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.