Nora in cautatea identitatii -fragment -Revanșa

Nora---4-carti

Nora in cautatea identitatii

Autor: Mara Popescu Vasilca 

 fragment

Revanșa

Simt o mână pe umărul meu, e cineva care-mi ține umbră, soarele mă încălzise în mașină și, deodată, o umbră. A cui o fi? Ridic privirea: nu-mi vine să cred, e Emil. Sar și mă arunc în brațele lui. Încep să plâng cu sughițuri. El e surprins. Nu știe ce să creadă. De ce plâng. Nu apucă să întrebe nimic că încep eu printre sughițuri să-i spun că l-am văzut pe Valentin sărutându-se cu altcineva.

-Potolește-te că nu înțeleg nimic, Nora.

Încearcă să mă desprindă de el, dar eu nu vreau, stau lipită de pieptul lui. Îmi dă din nou batista lui, albă, impecabilă, călcată. O desfac și-mi ascund fața în ea în timp ce mă îndepărtez de pieptul lui pe care-i lăsasem pe cămașă rimel, ruj și alte smac-uri femeiești pe care le punem pe la ochi. Mă uit îngrozită.

-Uite ce ți-am făcut, scuză-mă, Emil, te rog.

-Nu e că mă bucur, dar acum va trebui să mergem să o las la o curățătorie. Urcă, îmi spune. Lasă mașina ta aici. În timp ce portbagajul se deschide automat, el trece în spatele mașinii și își scoate tricoul și cămașa. Își pune altă cămașă, albastră, precum cerul. Se urcă la volan. Ia telefonul și sună la ambasadă. Cheamă șoferul lui și-l roagă să ia mașina mea și să o ducă acasă la el în garaj. Îi dă adresa de unde să o ia.

-Mergem la tine acasă? îl întreb mirată, de parcă nu aș mai fi fost.

-Da. Na că îmi comandă. Mi-a spus-o pe un ton serios. Nu mai e de jucat cu el, Nora. Încearcă să înțelegi…

Mă bucur că mă duce la el acasă. Sper să regăsesc magia neliniștitoare a marilor povești de dragoste. Înțeleg că Emil e îndrăgostit de mine, crede că o să vreau să mă dăruiesc lui. Oare ăsta e începutul unei lupte sau al unui refugiu? Recunosc că sunt o visătoare nu o războinică. Dar ce va fi după ce Emil nu o să mă mai vrea?  O să-mi lase doar dâre de tristețe și singurătate. Pot eu să cred că el este bărbatul care ar vrea să-și petreacă restul vieții cu mine? Oare ar vrea să se căsătorească cu mine?

Iar bat câmpii în timp ce văd că deschide portiera. Emil așteaptă să-mi revin. Cred că lucrurile se complică, oare nu alerg nebunește spre o iluzie frenetică, poate fi el subiectul pasiunii mele? Văd că el e rezervat, simt doar niște vibrații, și uneori pare că ar vrea să reverse toată rezerva lui de sentimente, e oare posibil să nu fi avut cui să le fi dat? Mai are putere, mai are resurse? Sunt eu, oare, femeia de care are nevoie?

-Vreți să coborâți, doamna Nora? mă întreabă glumind. Îmi întinde mâna. Mașina lui e cam înaltă și nu e ușor pentru o doamnă să urce și să coboare.

-Da, mulțumesc, domnule, îi răspund. Dar nu mă mișc. Schimb ideea. Știi ceva, Emil, vreau să te rog să mă duci acasă. Nu cred că o să-ți facă plăcere să mă plâng la tine și să mă vezi tristă.

-Știi ceva, Nora, tocmai de asta cred că acum ai nevoie de mine și eu vreau să fiu alături de tine. Hai coboară.

Mă convinge. Intrăm, dar nu mă mai invită în sufragerie, mergem direct în bucătărie. Iau loc pe un scaun înalt. Eu sunt de partea dinspre divane, el e pe partea cu tot ce trebuie într-o bucătărie. Începe să scoată și să înșire în fața mea de toate. Apoi se așază și el, deschide borcanul cu icre și pune pe niște felii de pâine proaspete. Îmi e foame, sunt obosită. Mirosul mă incită. Încep să mănânc, între timp toarnă niște whisky cu gheață. Luăm paharele, ne privim.

-Noroc! Pune paharul jos în timp ce eu beau vreo două guri bune. Simt nevoia să-mi ardă focul din suflet, durerea și ciuda, că aș putea să-l pierd pe Valentin. La gândul ăsta încep să-mi curgă lacrimile pe felia de pâine cu icre. Îmi este foame și o mănânc cu lacrimi cu tot. El nu se miră. Ba chiar nu face caz. Acum taie niște șuncă pe un fund. Nu mai văd bine din cauza lacrimilor, dar mă șterge el la ochi. Acum stă în picioare, în fața mea. Așteaptă să termin.

-Știi ceva, eu nu vreau să plâng, dar vezi, am aici un nod în gât care nu se duce în jos, e amarul, înțelegi Emil?

-Mai ia o gură din pahar, mai mănâncă și o să vezi că trece Nora.

-Mă simt de parcă am fost alungată din rai, ca Eva. Parcă m-a uitat, nu mă mai găsește prin gândurile lui. Poate că și el a fost în întuneric, nu m-a iubit, m-a dorit, doar atât. Acum a dat cu ochii de lumină, și acolo a apărut ea, fata cu plete blonde, subțire de parcă a trecut prin vremuri de poveste și s-a întrupat ca să-l bucure pe el.

-Mă uimești, Nora. Gândurile tale sunt frumoase, deși sunt triste. Ce cauți? O explicație?

– Nu. Mă caut pe mine, vreau să știu ce rol am avut în viața lui. Credeam că e al meu, și acum bâjbâi în întuneric, îl caut, dar nu-l mai găsesc. Am doar o minte încărcată de cuvinte alese, care sunt atâtea câte zile am trăit împreună, fără să ne știm gândurile, zilele de singurătate. Emil, înțelegi?

-Nora, soarta te compensează, m-ai cunoscut pe mine. Ce ai de gând să faci cu mine?

-Când tu mă săruți, Emil, e ca și cum mi-ai spune că este timpul să-mi bucur sufletul. Să trecem amândoi zidul tăcerii, care era între mine și Valentin. Atunci ai venit tu și mi-ai furat liniștea dimprejur, vrei poate să-mi furi și visele, dacă nu mă trezesc la timp?

-Eu vreau să te iubesc, nu știu dacă asta e puțin, Nora.

-Dragul meu, vreau să construim ceva cu toate cuvintele pierdute, ca un crez sau o rugăciune simplă, să prindă viață fiecare bucată formată din cuvântul nostru, fără să ne uităm înapoi sau să trebuiască să îngenunchem, ca să avem iubire. Nu vezi cum timpul ne grăbește, se duc zilele, ne consumă, ne chinuie într-un ritm alert, ca într-o goană nebună, agățată doar de mânerul unei umbrele. Am să te adun, am să te iau cu mine pe drumul nemulțumirilor noastre, într-o frântură de timp, de care am făcut rost în plus, care mă împinge nedorit de mult spre tine. Se apropie și mă îmbrățișează murmurând:

-Acum, când te cuprind cu ambele brațe, simt ploaia ce cădea peste noi, o ploaie de clipe senine, ce au să se reverse peste noi, peste trupurile noastre. O, Nora. Te rog să crezi că vei fi înțeleasă, iubită, așa cum pot și știu eu, cu mintea, cu sufletul. Am să-ți dau tot ca să fiu înțeles, vorbe, gesturi, daruri cu vorbe pe care nu le-am spus încă nimănui. Nu le găseam, doar acum văd că sunt multe, se îngrămădesc în mintea mea, vor să fie eliberate, lipite de tine, femeia pe care vreau să o iubesc.

-Să știi, Emil, că nu mi-e teamă de tine, deși erai și tu pe lista bărbaților de care voiam să mă folosesc, doar ca să mă bucur de ei, fără să le dau altceva decât plăcerea de a sta pe lângă mine. Acum o să-ți scriu numele pe sufletul și gândul meu. Simt că tu poți să-mi dai ce nu am știut că este. Să trăim în libertate, între senin și ploaie, ca orice început de septembrie, ca o toamnă cu iz de frunze uscate, în culori ruginii, ca vorbe vechi de mult uitate.

-Nora, să nu pierdem clipa de față.

-Eu sunt prinsă între două căi, nu știu bine pe care trebuie să merg, Emil, ajută-mă ca să aleg. Am mers pe o cale ani în șir, e drumul pe care am trecut cu amintiri ce-acuma le voi lăsa uitării. Aleg unul nou, cu tine, e un început, poate că ne vom înfrunta cu furtuni. Cu trecutul care nu ne va da pace, nu o să ne lase să nu plătim, o să ne ceară tribut, ca să merităm să fim împreună, de parcă am fi datori unul altuia și întregii lumi, Emil.

-Vezi tu, Nora, vreau ca la judecata de apoi, când va trebui să dau în scris, povestea noastră să reprezinte chiar concluziile scrise în procesul de încheiere al vieții, și care sper să fie ca un vis, dar să fie adevărat.

-Emiiiil, buzele mele îi murmură numele, în șoaptă, e aproape, brațele îmbrățișează iubirea noastră, spontană și neplanificată. Este lumina sufletelor noastre, pe care nu o vom uita, va rămâne tot timpul, ca pe un cer cu dorințe în loc de stele și chipurile noastre vor rămâne vii, în timp ce alții nu ne văd, pentru că gândul nostru are aripi să zboare, dar ei nu au, nu au cum să ne ajungă de atâta nefericire.

Sunt în brațele lui, acum mă simt altfel decât în prima zi, acum știu ce trebuie să fac. Sunt liberă. Valentin m-a eliberat dintr-o relație care nu era completă. Deci, nici el nu era fericit. Mulțumit? Poate că da. Ca și mine, dar…

Aici cred că Dumnezeu s-a îndurat de noi și ne-a dus pe alte drumuri acum, când suntem tineri și avem viețile noastre înainte. Nu ne-a lăsat să ne zbatem în întunericul nevoinței…

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste : 

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

AURELIA RÎNJEA-Recenzia romanului  BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP al scriitoarei MARA POPESCU – VASILCA

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Măiestria de a stârni emoții-Lacrimioara Iva -recenzie-Nora, in cautare identitatii-Mara Popescu Vasilca

Revista TIPARITA nr 6/2021 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 6 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 15CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

15,00 CAD

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.