Scrisoare pentru Moș Crăciun

Scrisoare pentru Moș Crăciun

Autor: Mara Popescu-Vasilca

Îți scriu de ani, de când mă știu,Tu, mereu bun, și eu copil,

Acum că am crescut îți spun, că-n pomul meu aș vrea să pun,

Scrisori ce s-au pierdut pe drum, sau poate le-ai primit, dar tu,

Nu aveai timp ca să mai vezi, scrisorile de la copii,

Erau prea scurte, sau cereau, puțin de tot, o carte sau o acadea,

Dar tu citeai scrisori mai lungi, așa puteai din timp s-alungi,

Și-n seri târzii, citeai, citeai, și-apoi în hohote râdeai.

Auzi, să-mi ceară mie un bătrân, s-alung dureri,

Să nu le pun din nou în sac doar jucării, că au crescut.

Cereau mereu, și iar cereau, ca Domnului ca să le dea,

Și bani, și zile și voiau și-un sac cu zile. Asta ei cereau.

Cum pot să dau, lumii întregi  așa de mult, cât ei îmi cer?

Când eu de când mă știu, mereu am dat, copiilor, doar jucării.

-Hei, oameni buni, eu sunt bătrân, nu pot să dau ce am mai bun,

Doar vouă, carea-ți învățat să cereți, doar ca-ți uitat,

Că este bunul Dumnezeu ce dă, ce nu pot ca să vă dau eu.

Eu am în sac doar bucurii, e plin mereu,

Da-i pentru ei, pentru copii.

Voi faceți pârtie prin minte,

Și nu uitați, munciți, iubiți,

Și faceți voi, ce mie-mi cereți,

Ce-n viață încă na-ți găsit.