Mara Popescu Vasilca – Să poți să ceri destinului-Paula împlinire târzie

f704390e9d705482bb33c926bb6c6684

 

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie

 

Să poți să ceri destinului

     Într-o după amiază, când se întorcea de la servici, Paula se oprise la un chioşc şi cumpără revista Rebus şi un ziar unde erau anunţuri matrimoniale. Se amuza când le citea. Acasă, după ce s-a mai liniştit, a luat ziarul să-l răsfoiască. Pe pagina din mijloc, în partea stângă, era un mic articol, unde cineva scrisese cum să faci exerciţii pentru a influenţa destinul sau astrele să te asculte şi să te ajute în cazul în care voiai ceva greu de realizat. Era curios articolul, era şi ea curioasă. Scurt, dar foarte la obiect. Suna cam aşa: “Pentru acest exerciţiu, întindeţi-vă pe pat fără pernă. Braţele pe lângă corp. Relaxaţi-vă. Acum gândiţi-vă la ce vreţi.” Ea se gândi imediat că ar vrea să se mărite cu un cetăţean străin. Dar, când trebuia să spună de ce naţionalitate să fie, nu ştia, francez, nu ştia bine franceza, era mereu corijentă. Să fie neamţ, îşi amintea puţin din cât învăţase printre copiii cu care crescuse, de naţionalitate germană. Să fie italian a conclus, italiana se învaţă repede. Acum, trebuie să-l descrii, chipul, statura, şi aşa mai departe conform dorinţei tale. Nici acolo nu a fost prea clară, neavând idee ce caracteristici au italienii. Oricum, trebuia tot cu ochii minţii să-şi imagineze că sunt faţă în faţă şi că erau bucuroşi, se îmbrăţişau, apoi cu braţele în sus să urle, “da, da, el e, adă-l repede.” Asta era la începutul lunii mai, iar după două zile primi telefon din Italia că vine Giovanni. Dacă a fost din întâmplare, e explicabil, dar e curios faptul că dorința se realizase atât de repede, e curios. 

                                            ***

Paula---4-carti

Giovanni se întoarse la masă cu o cană de sticlă cu suc de portocale abia făcut proaspăt şi cu două pahare. Aşa începuse prima ei dimineaţă cu el. În fiecare seară făceau vizite pe la toţi prietenii care îi invitau, care mai de care. Prima vizită au făcut-o la nepotul ei, care deşi fusese cu soţia invitat în grupul de prieteni, cu care se cunoşteau, i-au chemat la ei. Fratele ei era foarte bucuros de reuşită, ştia că avea un sprijin, că fiul lui este acolo şi că nu va mai fi singur printre străini. A fost o seară plăcută şi s-au bucurat că erau împreună. Giovanni se simţea foarte bine cu ei. Nepotul făcuse Academia Militară, era căsătorit şi avea doi copii.

Dacă pe stradă se întâlnesc două familii care se cunosc şi fiecare trebuie să meargă în altă parte, cu siguranţă niciuna nu va ajunge la timp. Şi asta din cauză că povestesc cu lux de amănunte lucruri banale. De exemplu, o vecina îi povestise nepoatei lui Giovanni de unde, cum şi cu cât cumpărase o pereche de pantofi, că lui Miriam i s-a ars mâncarea pe foc. Aşa că, timpul trecea acolo în mare parte povestind. Dimineaţa îi găseşti pe toţi în baruri să-şi bea cafeaua nelipsită, Espresso, unii cereau “un espresso coreto” asta însemna că fusese botezată cu grapa (ţuică, sau anice, o băutură care mirosea a finochio salvagio) la prânz o altă cafea, şi dacă sunt în vizită sau acasă, după masă se bea, Cafea espresso. Serile nu le ajung jucând cărţi şi povestind. Dacă trebuie să faci mai multe vizite la cunoştinţe sau prieteni în timpul zilei, primul lucru pe care-l fac, oferă o cafea, şi aşa seara eşti ca o bombă de nu mai ştii ce să faci cu atâta energie. Giovanni a început s-o ducă pe unde ştia el că o să-i facă plăcere. Când se duceau la bar să mai bea câte o cafea, trebuiau să ia aparatul de radio din maşină cu ei. De multe ori auzise că se furau şi maşini din faţa barurilor, aşa că trebuiau să fie atenţi. Asta nu i-a plăcut Paulei. Într-o ţară aşa, civilizată, să se fure?

Paula începuse să vorbească italiana: făcea lecţii cu copiii de pe strada lor, care, dimineţile rămâneau acasă singuri, fiind în vacanţă şi băteau străzile până când veneau părinţii de la serviciu. Aşa că, i-a adunat şi a început să facă lecţii cu ei, erau la prima, seconda, terza şi quarta elementară. A fost uşor fiindcă, stând printre copii a început să vorbească erau ei cei care o corectau când făcea greşeli de exprimare. Se amuzau, dar erau respectuoşi. Jucua fotbal cu Giovanni şi câțelul care le ţinea hangul. Era o hărmălaie şi o harababură în curtea plină de râsete şi bucurie! Giovanni părea că e copil, se arunca după minge pe iarbă, ei grămadă peste el. Aşa a început să înţeleagă că nu e nimic rău să lăsăm copilul din noi liber. Paula avea o mătură şi o ridica când ieşea mingea din teren şi fluiera ca arbitrii de tuşă. Porţile erau făcute cu câte două vase mari cu oliandri, plini de flori. Când ajungea mingea printre ei, se mai scuturau florile, dar le adunau şi puneau totul la loc de câte ori terminau cu joaca şi plecau acasă.

Părinţii lor erau foarte mulţumiţi şi veneau cu daruri, coşuri cu portocale, struguri, roşii, vin şi alte cele, deşi ea nu voia să le primească. Nu le lipsea nimic, aveau de toate.

Într-o seară au fost invitaţi din nou la Franco, era onomastica lui. Acolo, aceeaşi invitaţi. Şi tot vorbind şi povestind, Massimo îl întrebă pe Giovanni:

-Ai dus-o pe Paula la Roma?

-Nu.

-Păi, ce mai aştepţi?

-Păi, eu cunosc Roma, am vizitat tot ce se putea vizita de câte ori veneam cu familia.

Apoi, o întrebă pe Paula:

-Vrei să vezi Roma? 

-Da. Tocmai am cumpărat un ghid turistic.

-De ce, vrei să te duci singură?

-Da.

-Te duc eu, spuse Giovanni. Mâine ne întâlnim la Roma cu Valter, mergem cu el, e mai practic şi ştie şi locurile de parcare.

-Aşa da, spuse Massimo. Dacă se răzgândeşte, te duc eu Paula, spuse hotărât.

-Bine, mulţumesc. 

Au plecat devreme, dimineaţă trebuiau să fie în Roma, unde îi aştepta Valter în Cartierul afacerilor, aşa zisul L’Eur, era Centrul Oficii şi Congrese. Valter era un tip înalt, se vedea că făcuse sport, era şi el trecut de patruzeci de ani. Era bronzat şi avea ochelarii de soare pe frunte. Mirosea frumos şi era manierat.

 

MPV-Dragostea2 (2)

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic! 

FACEBOOK SUS-2

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.