Mara Popescu Vasilca – Lupta-Paula împlinire târzie

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie

Lupta

     După câteva săptămâni o sună Daniela la serviciu.

-Paula, te rog să treci pe la mine când termini programul. Trebuie să-ţi spun ceva foarte important.

-Spune-mi acum, sunt curioasă!

-Încearcă să rezişti, mai ai o oră până când pleci. Te aştept.

-Bine, îi spuse Paula, gîndindu-se la ce avea aşa urgent şi important să-i spună.

Când termină programul, Paula luă primul autobuz şi se duse direct la ea. Sună. Daniela o invită înăuntru. Nemaiavând răbdare, începu să-i povestească de ce a chemat-o.

-Paulaaaa, dacă ai şti ce s-a întâmplat! Aşteaptă să-ţi dau ceva bun şi-ţi povestesc. 

Paula se ţinea după ea şi o tot ruga să înceapă.

-A venit Vasile din voiaj alaltăieri, aseară m-a sunat nevastă-sa şi am fost la ei. El, fusese cu vaporul tot în Singapore unde sunt Dinu şi Ştefan. Culmea e, că erau în dane alăturate. 

-Ascultă bine, comandantul lui Dinu a vorbit cu comandantul lui Ştefan să-i trimită pe cineva să-i repare radarul.

-Şi, ce-i cu asta?

-Stai aşa să vezi! L-a trimis pe Ştefan să-i repare radarul lui Dinu.    

Paula puse mâna la gură. O umflă râsul.

-Până aici nu văd nimic curios. Oricum ei nu se cunosc, adică nu s-au văzut niciodată. Dinu, când ne urmărea, nu se apropia, aşa că nu văd unde e problema. Şi chiar dacă s-ar cunoaşte, nu văd nimic rău.

-Păi asta e, că mai întâi comandantul le-a făcut cunoştinţă pe punte unde îl aştepta Dinu fiind direct interesat, ca radiotelegrafist. L-a invitat în cabină să-l servească cu o cafea.

-Foarte bine, şi? 

-Stai să vezi! Dinu s-a dus să pregătească o cafea pentru musafir şi l-a lăsat în biroul lui. El a intrat, s-a aşezat pe scaunul din faţa biroului şi acolo, ce crezi că vede?

-Ce să vadă? Staţia.

-Ei staţia, pe naiba, a văzut pe  birou  pozele tale.

-Şi ce dacă?

-Când a adus cafeaua l-a întrebat cine-i tipa din poze.

-Păi, de ce l-a mai întrebat, dacă tot ştia?

-Dragă, ascultă ce-i răspunde Dinu: ”E iubita mea!”. 

Ştefan s-a ridicat. I-a spus că nu mai e a lui şi scoase o fotografie din portofel care, din nefericire era o dublură, avea şi Dinu una la fel, şi o puse în faţa ochilor de parcă voia să-l facă să înţeleagă că nu mai e a lui. Ştefan se îndreptă spre ieşire nervos. Dinu lăsă cafeaua şi-l ajunse din urmă pe punte. Ştefan se înfurie şi se luă cu Dinu la împins până când au ajuns la pumni. Între timp, colegii lui Ştefan şi cei de pe nava lui Dinu au ieşit de pe unde erau începând să-i încurajeze şi să strige, “dă-i la moacă” sau “arde-l, mă”, ș.a.m.d. Când a ieşit comandantul pe punte, s-au potolit.

-Cine-i tipa pentru care v-aţi certat?

-E prietena mea, spuse Ştefan. A fost a lui, dar nu mai sunt împreună, şi el nu vrea să înţeleagă.

Când a ajuns pe nava lui, Ştefan avea colegii lângă el, care voiau să vadă persoana în cauză, din poză.

-Şi cum e, întrebă George? El scoase fotografia din portofel şi le-o arătă.

Toţi erau în jurul lui, fotografia trecea din mână-n mână, fiecare spunea cum o vede. 

-Am o idee, diseară tot nu putem să ieşim în oraş, haideţi să aducem cu toţii fotografiile soţiilor şi prietenelor noastre să vedem care şi cum sunt. Aşa ne amintim de cum ne-am cunoscut. 

-Da, şi facem şi un concurs, care e mai frumoasă, va fi premiată. Sunteţi de acord?

-Da, au răspuns cu toţii.

-Diseară ne întâlnim pe punte.

Seara au venit pe punte, s-au aşezat la masa lungă unde mai stăteau la un pahar şi la o carte. Fiecare adusese câte o fotografie. George scoase portofelul şi, cu mare încetineală, începu să caute spre nerăbdarea celorlalţi. 

-Nu o găsesc, spuse spre dezamăgirea lor.

-Caută băi, mai bine, îl încurajau ceilalţi. 

Şi când erau aproape sătui să tot aştepte, scoase o fotografie pe care o puse pe masă. Toţi s-au ridicat în picioare să o vadă mai bine. Era o doamnă blondă, cu păr lung şi ochi albaştri.

-Măi să fie, da’ frumoasă-i! 

-George începu să râdă pe înfundate.

-De ce râzi, ne-ai păcălit?

-Da, spuse el, e o artistă, o port cu mine peste tot, îmi poartă noroc.

-Şi nevastă-ta ştie?

-Sigur că ştie, nevestele ştiu tot! Ne scotocesc prin buzunare cu scuza că nu vor să ne spele şi adresele şi numerele de telefoane pe care le aducem cu noi din voiaje ca pe nişte trofee.

-Care trofee, George? Tu ştii că nevasta mea nu mi-a gătit o săptămână numai pentru că găsise un număr de telefon fără nume, doar cu două iniţiale? Dar ştiţi care e partea haioasă? Că nu erau ale unei femei. Erau ale unui grec pe care-l cunoscusem la barul marinarilor şi pe care voiam să-l prezint cumnatei mele. Aşa că nu am fost crezut şi cumnata mea a rămas nemăritată.

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!