Mara Popescu Vasilca – Nu aduce anul ce aduce ceasul-Paula împlinire târzie

107687111_4158570954184119_5115636100302274126_n

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie

Nu aduce anul ce aduce ceasul

          Zi mohorâtă, de toamnă. Paula se trezi confuză. Era seară sau dimineaţă? Rămăsese singură, privea în zări abătută, nu mai era nimeni ca să o ajute și nici să o înțeleagă, doar ea, un suflet trist și amărât printre străini. Cel care i-a fost mereu alături, a plecat, într-o zi când nimeni nu se aștepta, de parcă s-a supărat pe toți și, de atunci, râuri de lacrimi au curs în urma sa. Douăzeci și cinci de ani au fost împreună, dar nu s-au plâns niciodată, doar au oftat, fiecare pe unde găsea câte un loc mai ascuns, ca să nu-l supere pe celălalt.

Rămăsese doar cu casa în care era singură, doar cu amintiri care nu se vor șterge niciodată din mintea și sufletul ei.

 În casă pare o atmosferă de seară. Adică destul de întuneric ca să fie dimineaţă, se anunța ninsoare dimineață, era trecut de nouă și încă nu începuse dansul fulgilor de nea. Nu dormea mult, doar în cazul în care se ducea târziu la culcare. Desfăcu maşina de cafea, puse apă de la filtru şi se îndreptă spre aragaz, cu mişcări lente de parcă aştepta doar miracolul cafelei să o readucă în prezent.

Trecuseră mulţi ani de când plecase cu Giovanni în lume, în necunoscut, ca două păsări care-şi iau zborul fără să ştie ce îi aşteaptă. Important era că erau împreună. Zborul lor nu a fost cu direcţie geografică precisă, dar faptul că erau, îi unise, multe bucurii şi greutăţi au înfruntat, dar ce le dăduse forţă a fost sinceritatea, mai ales dorinţa, dorinţa de a fi împreună. S-a manifestat din primul moment în care s-au văzut, s-au îmbrăţişat în aeroport.  Douăzeci şi cinci de ani împreună. Şi aşa, deodată, două lacrimi s-au scurs pe faţă. Era prea dimineaţă, dar îi lipsea, erau mai bine de trei ani de când, trecuse în lumea drepţilor. Nu a vrut să-l uite, ba mai mult, nu l-a alungat din suflet, își amintea cu mare drag de el. 

                                            ***

Paula, nu înțelegea de ce atunci, aşa dimineaţă, îi venise în minte Giovanni? Ce voia să-i spună că doar nu-l visase. Cafetiera începu să bolborosească zgomotos, semn că trebuia luată de pe aragaz. Avu timp cât să o pună alături, că sună telefonul. Surprinsă, era devreme. Se uită la numărul şi numele persoanei care o căuta ca să ştie în ce limbă să răspundă. Dacă era de la guvern, răspundea în franceză, dacă era de la Toronto în engleză, dacă era de la rude în italiană, şi dacă era de la naşa şi familie, în română. Râdea în barbă.

-Sărut mâna, năşică dragă!

Aşa începeau convorbirile noastre. Îmi era cu adevărat dragă, o naşă pe care o îndrăgisem de când o cunoscusem în Toronto.

-Ce faci? O întrebă cu un glas cald. 

-Pregătisem cafeaua, năşică, hai şi tu! 

Ea începu să râdă.

-Ei dragă, dragă, aş veni din nou, doar ştii că venim cu drag la tine. Te-am sunat aşa devreme pentru că mi-a venit o idee, un gând, şi asta cred că a venit de acolo, de sus, de la Dumnezeu! spuse de parcă voia să o pregătească pentru a-i da o veste bombă.

Pentru că glasul ei era limpede şi modulat, Paula se aştepta la o veste bună, dar chiar bombă nu se aştepta. 

-M-am gândit, spuse, ca o actriţă care trebuia să intre în rol, să vii la noi în vizită, să facem ziua curcanului canadian la noi, în America, cu toţii, şi, cu ocazia asta, să-ţi prezint pe cineva. 

În acel moment, Paula chiar că nu mai avea nevoie de cafea ca să se trezească. O surprinsese propunerea ei, dar, ştiind cât de bine se cunosc, mai ştia că dacă ea, draga ei naşă, s-a gândit, înseamnă că merită toată atenţia şi consideraţia. Se blocă, mai întâi pentru că nu se aştepta, şi apoi, la gândul că ea ar putea să mai facă pe cineva fericit atunci când anii erau mulţi și tot ceea ce acumulase în arhiva suletului erau doar întrebări de cum şi cui ar mai avea puterea să dea ce nu a avut cui, în ultimii ani din viaţa ei, care au premiat-o, dar au și penalizat-o. Îi dăduse, dar niciodată în măsură completă, doar jumătăţi de măsură, dacă avea linişte, era aparentă.

Şi cu Giovanni, care renunţase la tot, forţat de cei care nu numai că nu i-au dat dragoste dar îi luaseră tot, munca de o viaţă, speranţe şi vise cu care plecase dintr-un sat din Italia cu o valiză de carton, cu o soţie şi un copil în faşă spre Canada. O familie care îi legase doar tristeţe şi întrebări de trup şi suflet. Aşa plecase în lume să se elibereze. A avut mare curaj, dar mai ales, când a privit-o pe Paula în ochi pentru prima oară, a înţeles că ea este femeia pe care o căutase toată viaţa şi pe care o găsise la capăt de lume, acolo unde destinul l-a trimis să vadă că există şi că împreună au să parcurgă o mare parte din vieţile lor. Şi acum, când Paula se mai liniştise şi înţelesese că suntem doar pentru a urma calea destinelor pe care nimeni nu le poate schimba, că putem să îmbunătăţim modul nostru de viaţă cu preocupări noi, să căutăm acolo unde nici noi nu ştim că zac comori, comori ale sufletului şi ale putinţei de a face ceva de care habar nu avem că am fi în stare.

         Paula---4-carti

Paula ar fi vrut să aibă pe cineva pe care să-l facă fericit. Avea o mare resursă sentimentală, care fusese acumulată pe parcursul vieţii, din care dăduse în parte celor care au trecut prin viaţa ei, dar încă nu se epuizase. Poate teama că o să moară fără să poată goli sufletul şi mintea de sentimente, vise şi dorinţe o întrista. Cerea destinului, cerea pe cineva care să îndeplinească atâtea condiţii cât ar fi trebuit să aibă o persoană pe care o visase mereu lângă ea. Aproape imposibil să fie muritor. Lista era lungă, ridicolă, dar mai ales imposibil să fie cineva care să corespundă dorinţei ei sau ultimei sale dorinţe. Imposibilă, da, ştia că cere imposibilul, dar se încăpăţâna să ceară, ştia că undeva, trebuie să fie cineva care să fie aşa cum ea ar fi vrut.

Faptul că ar putea să cunoască pe cineva o bucură. Nu ştia de ce. Se trezi la viaţă. Incredibil, îşi spuse, nu-i venea să creadă. Se învârti de câteva ori prin casă cu mâinile în sus în semn de mulţumire, da, da, da, să vină, vreau să vină cineva care să fie aşa cum vreau eu, nu înceta să ceară destinului. Apoi lăsă mâinile să cadă şi se dezumflă a deznădejde.

„Of, iar visezi la cai verzi pe pereţi, Paula?” Dar nu se pierdu, îşi puse o melodie cu un vals, începu să danseze prin casă de parcă îl avea pe el, părea că valsează visând cu el, că îl simte, părea că e înalt, deşi nu-l văzuse, că dansează uşor, aşa cum îi plăcea ei şi că mirosea a ceva frumos, încă nu ştia a ce… dar adulmeca de parcă ar fi reuşit să ghicească de la o distanţă atât de mare… Închise ochii şi simţi un miros, ceva proaspăt, de Orient, cum ar fi Opium, Fraîcheur d’Orient, parfum cu arome orientale, cu note dulci şi condimentate, tonuri calde de mirodenii… Ţinea ochii închişi, părea că îi simte răsuflarea, aproape nu îndrăznea să se uite de teamă să nu iasă din ireal. Când se termină valsul, deschise ochii şi se văzu singură doar cu o frântură dintr-un vis care se numea dorinţă. Îşi reveni şi o auzi pe naşa care îi spunea la telefon:

– Rămâi pe poziţia de a ajunge la noi, please! Îmi doresc nespus să vii, să vorbim, să povestim! În fiecare zi este diferită, dar apreciez tot ce îmi aduce bun! Love you!

                                                            *** 

MPV-Dragostea2 (2)

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

FACEBOOK SUS-2

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.