Mara Popescu Vasilca – Vizită târzie-Paula împlinire târzie

240103649_6046991122008750_8835433844385743295_n - Copy

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie

Vizită târzie

Paula înţelesese destul de târziu motivul pentru care nu au mai stat împreună chiar de la tatăl ei, care era şi bunic, când îi făcuse o vizită într-o toamnă, după mulţi ani. Îşi aminteşte cum a luat trenul şi cu mare emoţie şi bucurie s-a dus acasă la ei. Spunea “la ei” deoarece erau două case, una pe stânga, şi alta, pe dreapta, în aceeași curte. La mijloc era un fel de baracă sărăcăcioasă, cu o uşă şi un geam mic. Acolo stătea el. În case locuiau băieţii lui, adică fraţii vitregi ai Paulei. E adevărat că au fost bucuroşi când au văzut-o şi că au omenit-o cu tot ce aveau mai bun, au mai stat de vorbă, dar erau străini, nu se cunoşteau, nu ştiau nimic despre ei.

 După care, s-a retras în odaia în care el, stăpânul pădurii, dormea pe un pat făcut de el şi pe care era o pătură şi o pernă. Se pare că trebăluia tot timpul pe lângă casă şi nu prea stătea înăuntru. Îi plăcea să fie singur şi mai ales să colinde pe dealuri şi pe câmpii. Aduna plante medicinale şi ştia pentru ce sunt bune şi mai ales când trebuiesc culese. S-au aşezat pe marginea patului. El îi luă mâinile şi le mângâie. Apoi se uită în ochii ei şi o întrebă cu un glas ceresc:

– Ce faci, draga tatii? 

Paula---4-carti

Cuvinte pe care Paula nu le uitase niciodată, mai ales privirea caldă, umană şi plină de amărăciune pentru că nu fusese aproape. Puţine cuvinte, dar căldura sufletească pe care o degaja spunea totul, nu era nevoie să spună cât de bucuros era că o avea lângă el. Niciodată nu o denigrase pe mama lor, era blând şi spunea că nimeni în viaţă nu greşeşte, doar că cei din jur îi judecă după placul lor. Şi mai spunea că nu suntem pregătiţi să luăm hotărârile cele mai bune în situaţii dificile, nefiind nimeni învăţat şi că totul se învaţă pe parcursul vieţii.” De aia, mai spunea el, şcoala vieţii ne formează, depinde numai de noi ce fel de şcolari suntem şi cât de bine învăţăm. Se pare că suntem tot timpul corijenţi, dar, mai ales picăm multe examene, neştiind niciodată care e subiectul”. Paula îşi aminteşte şi acum ce frumos vorbea el despre Petrica, mama şi dragostea lui din tinereţe. Spunea că se consideră fericit şi îi mulțumeşte lui Dumnezeu că i-a scos-o în cale, lucru pe care ea atunci nu l-a înţeles. Tatăl ei a condus-o în gara de unde avea să plece. Îşi aminteşte îmbrăţişarea, dar în special privirea lui. Acolo, pe peron, părea şi mai mic. Cu ochii în lacrimi se uita la ea de parcă era pentru ultima dată când o vedea. Şi aşa a şi fost. Ea a scos capul pe fereastră şi se uita la el cum îi făcea cu mâna, o mâna uscată şi îmbătrânită, obosit să o tot ţină ridicată. O lăsă pe lângă corp şi făcu câţiva paşi pe lângă tren, de parcă voia să-l însoţească la nesfârşit. 

După ce trenul luă viteză, Paula intră într-un compartiment gol, se aşeză pe bancă şi, cu ochii înecaţi în lacrimi, privi aiurea fără să vadă nimic. Când veni controlorul îşi şterse ochii şi îi dădu biletul, lăsând privirea în jos. Era aşa de tristă şi avea atâta dragoste pentru el, un tată care nu i-a dat nimic, niciodată, şi pe care îl văzuse de câteva ori în viaţă. Lăsă capul pe spate şi aţipi. Deschise ochii când auzi că cineva îşi puse bagajele pe banca din faţa ei. Era o doamnă care stătea cu spatele şi încerca să împingă o valiză pe suportul de sus. Atunci ea sări să o ajute. Doamna îi mulţumi şi se aşeză la locul ei.

MPV-Dragostea2 (2)

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

FACEBOOK SUS-2

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.