Poetul
Autor:GELU DRAGOS
I
Cuget, sunt liber
deci sunt om
spune o plantă sufocată de buruieni!
II
Am început să nu iubesc,
amorf să fiu;
Am clacat precum de fiecare dată
(ochii şi mâna-s de vină)
Dar aş fi ştiut atunci de chin?
(sau că trăiesc deplin).
III
Oglinda-mi visează madone
copii mei calculatoare IBM
doar eu visez să dorm cu tine
clepsidră…
IV
Cu buzele însetate de adevăr
şi străpuns de privighetori
am căutat să m-adăp
din fântânile oamenilor;
dar am simţit amarul gust
al victoriilor neînsemnate.
De atunci am învăţat singurătatea
şi să m-adap
din propriile lacrimi…
V
Unui copac arămiu i-a spus frunza necăjită:
– Esenţialul este invizibil întotdeauna!
– Ce mă iei peste rădăcină? i-a replicat tăios.
– Nu. Vreau să îţi mulţumesc pentru găzduire
căci mi-a sosit vremea. Aşa vrea teaca…
VI
După o noapte de insomnii şi coşmaruri
Am alergat să-mi astâmpăr setea cu rouă;
N-am reuşit decât să-mi ud picioarele,
să stric armonia naturii.
Aveam nevoie de altceva şi atunci mi-am udat genunchii!
Ce bucuroasă m-a îmbrăţişat tăcerea dimineţii!
De atunci ridic ochii des după El
Căci eu, doar la Dumnezeu sunt debitor…
VII
M-am săturat de căi şi caractere cu gropi.
De fapt m-am plictisit de cimitirul din mine!
Am ajuns la concluzia că fără să vreau
Am fraternizat cu însuşi diavolul.
Scapă-mă Doamne! E penultima mea dorinţă.
Tristă-i viaţa când duplicitar trăieşti
Căci azi vă iubesc şi mâine vă urăsc
Pe voi, cuvintelor, şi mă repet – nu-i bine.
Vreau un legământ între noi.
E ultima mea dorinţă…
VIII
Doar Dumnezeu ştie cine sunt eu
Urc rar şi sincer cu gândul la El,
Căci tot mai încovoiat sunt de păcate şi oameni;
Uneori mă gândesc să merg chiar şi la un logoped
Căci m-am trezit bolborosind „Salvaţi Mielul!”
Şi nu ştiu în ce limbă am pronunţat…
IX
Daţi-mi un clavecin să-mi pierd astfel durerea
c-a murit asemeni fluturelui toamna, o floare;
Nu ştiu nimic despre javra cu coasa
dar aflu că vine neaşteptat şi nedrept.
A murit EA şi toamna cu frunze covor nu-i la fel
căci a murit FRUNZA…
X
Privesc pe fereastră cum ninge de sus,
E alb peste tot, mi-amintesc de pruncul Isus;
N-am azi, n-am mâine, nimic n-am acum.
Ascult cum ninge, privesc
Iar fereastra de amurg s-a umplut…
XI
Deşi ne vedem zilnic, oglinda mă suportă
(mă spală de păcate, prietena oglindă)
N-a rezistat într-o zi şi mi-a spus:
– „Să nu mai vii, chip de lut
Banal, parşiv şi comun!”
Din ziua aceea îmi văd chipul
doar în lacuri…
Clepsidra îmi acoperă multe
(cu ajutorul nisipului său)
De aceea a şi scăpat nespartă.
Nu-mi spune,
Dar simt că tânjeşte după nisip fin,
Frământat de tălpi
şi picioare cu glezne subţiri,
nisip de Copacabana…
Oglinda şi clepsidra-s intacte
dar nimic nu-i la fel
căci sunt singur şi veştejesc
(sau poate argilesc)
Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
75,00 CAD
Doneaza din suflet pentru sufletul tau!
Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
1,00 EUR
Poezii pentru sufletul meu 
Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc gândirea….Deschid cartea pentru suflet și trăire ,, Poezii pentru sufletul meu,, și mă întâmpină ,, POETUL,,…cum numai un poet poate ghici, deduce gândurile mele ,îmi indică prin versuri o ușă spre meditație…..Urc cele ,, XI,, trepte și fiecare treaptă specială mă reține și nu îmi permite sa urc următoarea treaptă până nu îmi potolesc setea de meditație, de frumos sub o formă înălțătoare de frumoasă……Treapta ,, XI,, mai amplă mi-a dat posibilitatea să privesc de sus celelalte trepte și să-mi revizuiesc adnotările ( că mi-am făcut și această necesară plăcere meditației…) apoi deschid ușa…..era o scară care îmi indica să cobor în sufletul meu….Pășind treaptă cu treaptă în sens invers mă adresez gândului întrebându-l,, unde este poetul vreau să-i mulțumesc ….,, De undeva ?! aud..,,poetul este în versurile lui, te-a însoțit tot timpul pe fiecare treaptă urcată,,….aș vrea, aș vrea să-i scriu într-o carte de impresii că ,, poetul poeziei,, POETUL,, nu va ,, argila,, niciodată ! Și am scris în gândul sufletul meu.
ApreciazăApreciază