Poetul

 

gelu dragos

Poetul

Autor:GELU DRAGOS

I

Cuget, sunt liber

deci sunt om

spune o plantă sufocată de buruieni!

II

Am început să nu iubesc,

amorf să fiu;

Am clacat precum de fiecare dată

(ochii şi mâna-s de vină)

Dar aş fi ştiut atunci de chin?

(sau că trăiesc deplin).

III

Oglinda-mi visează madone

copii mei calculatoare IBM

doar eu visez să dorm cu tine

clepsidră…

IV

Cu buzele însetate de adevăr

şi străpuns de privighetori

am căutat să m-adăp

din fântânile oamenilor;

dar am simţit amarul gust

al victoriilor neînsemnate.

De atunci am învăţat singurătatea

şi să m-adap

din propriile lacrimi…

V

Unui copac arămiu i-a spus frunza necăjită:

–         Esenţialul este invizibil întotdeauna!

–         Ce mă iei peste rădăcină? i-a replicat tăios.

–         Nu. Vreau să îţi mulţumesc pentru găzduire

căci mi-a sosit vremea. Aşa vrea teaca…

VI

După o noapte de insomnii şi coşmaruri

Am alergat să-mi astâmpăr setea cu rouă;

N-am reuşit decât să-mi ud picioarele,

să stric armonia naturii.

Aveam nevoie de altceva şi atunci mi-am udat genunchii!

Ce bucuroasă m-a îmbrăţişat tăcerea dimineţii!

De atunci ridic ochii des după El

Căci eu, doar la Dumnezeu sunt debitor…

VII

M-am săturat de căi şi caractere cu gropi.

De fapt m-am plictisit de cimitirul din mine!

Am ajuns la concluzia că fără să vreau

Am fraternizat cu însuşi diavolul.

Scapă-mă Doamne! E penultima mea dorinţă.

Tristă-i viaţa când duplicitar trăieşti

Căci azi vă iubesc şi mâine vă urăsc

Pe voi, cuvintelor, şi mă repet – nu-i bine.

Vreau un legământ între noi.

E ultima mea dorinţă…

VIII

Doar Dumnezeu ştie cine sunt eu

Urc rar şi sincer cu gândul la El,

Căci tot mai încovoiat sunt de păcate şi oameni;

Uneori mă gândesc să merg chiar şi la un logoped

Căci m-am trezit bolborosind „Salvaţi Mielul!”

Şi nu ştiu în ce limbă am pronunţat…

IX

Daţi-mi un clavecin să-mi pierd astfel durerea

c-a murit asemeni fluturelui toamna, o floare;

Nu ştiu nimic despre javra cu coasa

dar aflu că vine neaşteptat şi nedrept.

A murit EA şi toamna cu frunze covor nu-i la fel

căci a murit FRUNZA…

X

Privesc pe fereastră cum ninge de sus,

E alb peste tot, mi-amintesc de pruncul Isus;

N-am azi, n-am mâine, nimic n-am acum.

Ascult cum ninge, privesc

Iar fereastra de amurg s-a umplut…

XI

Deşi ne vedem zilnic, oglinda mă suportă

(mă spală de păcate, prietena oglindă)

N-a rezistat într-o zi şi mi-a spus:

– „Să nu mai vii, chip de lut

Banal, parşiv şi comun!”

Din ziua aceea îmi văd chipul

doar în lacuri…

Clepsidra îmi acoperă multe

(cu ajutorul nisipului său)

De aceea a şi scăpat nespartă.

Nu-mi spune,

Dar simt că tânjeşte după nisip fin,

Frământat de tălpi

şi picioare cu glezne subţiri,

nisip de Copacabana…

Oglinda şi clepsidra-s intacte

dar nimic nu-i la fel

căci sunt singur şi veştejesc

(sau poate argilesc)

 

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „Poetul

  1. Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc gândirea….Deschid cartea pentru suflet și trăire ,, Poezii pentru sufletul meu,, și mă întâmpină ,, POETUL,,…cum numai un poet poate ghici, deduce gândurile mele ,îmi indică prin versuri o ușă spre meditație…..Urc cele ,, XI,, trepte și fiecare treaptă specială mă reține și nu îmi permite sa urc următoarea treaptă până nu îmi potolesc setea de meditație, de frumos sub o formă înălțătoare de frumoasă……Treapta ,, XI,, mai amplă mi-a dat posibilitatea să privesc de sus celelalte trepte și să-mi revizuiesc adnotările ( că mi-am făcut și această necesară plăcere meditației…) apoi deschid ușa…..era o scară care îmi indica să cobor în sufletul meu….Pășind treaptă cu treaptă în sens invers mă adresez gândului întrebându-l,, unde este poetul vreau să-i mulțumesc ….,, De undeva ?! aud..,,poetul este în versurile lui, te-a însoțit tot timpul pe fiecare treaptă urcată,,….aș vrea, aș vrea să-i scriu într-o carte de impresii că ,, poetul poeziei,, POETUL,, nu va ,, argila,, niciodată ! Și am scris în gândul sufletul meu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.