Mara Popescu Vasilca – Giovanni-Paula împlinire târzie

240103649_6046991122008750_8835433844385743295_n - Copy

Mara Popescu Vasilca -fragment din Romanul Paula împlinire târzie

Giovanni

    După ce se terminase relația cu Ștefan după un an, destinul îi dădu din nou temă de casă Paulei. Incredibil, de neaşteptat. Era la sfârşitul lunii mai, într-o luni. În biroul de Grafică, Mecanisme şi Toleranţe al Facultăţii de Mecanică, era o atmosferă liniştită, fiecare îşi vedea de ale lui, când, sună telefonul. Paula, absentă, luă receptorul şi-l duse la ureche continuând să privească fix la planşa pe care o avea în faţă, un angrenaj de transmisii mecanice prin roţi dinţate şi tehnologia de recondiţionare.

-Da, răspunse sec. 

Faţa i se lumină şi deodată vocea ei se auzi în tot biroul.

-Ce faceţi? E totul în ordine?

-Da! răspunse Dorin, nepotul ei care locuia în Italia, lângă Roma. Vreau să te întreb dacă vrei să cunoşti un italian care are cetăţenie canadiană, este despărţit, şi cu care m-am împrietenit. A văzut o poză de-a ta la noi şi vrea să te cunoasă. Adică să vină in România să te vadă. E simpatic şi pare că e de treabă şi mai ales, serios. 

Paula se lumină la faţă şi fără să stea pe gânduri răspunse afirmativ.

-Sigur că vreau, mă mai întrebi? 

Se vedea cât era de bucuroasă de vestea pe care o primise, aşa deodată. Nu-i venea să creadă. 

-Bine, atunci stabilesc cu el când vine şi te sun mâine.

-E foarte bine, Dorine, abia aştept! Îți mulţumesc că te-ai gândit la mine. Vă îmbrăţişez. Pe mâine! 

Între timp, colegii care au realizat că e ceva curios, s-au adunat în jurul ei şi o tot întrebau ce şi cum, nu mai aveau răbdare, voiau să ştie tot…Paula puse telefonul în furcă şi, fără vlagă, se lăsă pe scaunul din spatele ei cu braţele neputincioase. Era o linişte desăvârşită, cei din jur aşteptau să le spună despre ce e vorba. Părea că pluteşte. O priveau cu feţe curioase. Paula se reculese, sări în sus de bucurie, povestindu-le ce noroc a dat peste ea. Atunci au început să întrebe câte şi mai câte, întrebările veneau din toate părţile, doar că ea nu prea ştia ce să le spună. Era o gălăgie şi o confuzie totală. Între timp intră şeful de catedră care tocmai trecu prin faţa biroului şi, auzind gălăgie, intră să vadă despre ce e vorba. Fiecare povestea câte ceva, ea nu apucase să spună nimic.

Paula---4-carti

Atunci a înţeles că de fapt nu era singură. Bucuria ei era şi a lor. Asta da, surpriză! Sau, mai exact, nu a crezut că între ei poate fi un sentiment de solidaritate colegială atât de puternic. Se cunoşteau destul de bine, dar nu suficient ca să se destăinuie, puneau totul pe seama problemelor curente, cotidiene, rezolvabile într-un fel sau altul, de fiecare în parte, fără să facă o problemă generală. Ei bine, de atunci, în fiecare pauză dintre ore, discuţia era din ce în ce mai prezentă, ba chiar mai mult: îi dădeau sfaturi de parcă erau cu toţi implicaţi.

În faţa Facultăţii de Mecanică, adică peste drum, era Mitropolia, unde dădeau buzna studenţii înainte de examene, mai ales cei care nu erau bine pregătiţi, acolo se închinau pe la toţi sfinţii să-i ajute. Se duse şi ea, cumpără o lumânare şi o aprinse la icoana Maicii Domnului. Nu mai ştiu ce se rugase, doar că rămăsese nemişcată, cu ochii la Ea. Într-adevăr simţise că e într-o altă dimensiune. Liniştea sufletească, descărcarea emoţională şi încrederea pe care o căpătase atunci, acolo, îngenuncheată, au avut un efect incredibil asupra ei. Într-un târziu, se ridică, se închină în faţa altarului şi ieşi îndreptându-se spre Biserica Catolică. Era foarte aproape de Mitropolie. Intră şi se îndreptă spre Icoana Sfântului Anton, pe care-l rugase de multe ori să o ajute, să-i trimită şi ei un bărbat serios. Ba mai mult, îi spusese că cei pe care îi trimisese până atunci nu au fost corespunzători. Sfântul Anton părea că se uită la ea şi zâmbeşte, de parcă voia să-i spună că de data asta o să fie bine.

Drumul Paulei spre casă fusese foarte frumos, crezând că toată lumea ştie că e fericită, se citea pe faţa ei că ceva de bine i se întâmplase. Se uita pe jos atentă încercând să vadă dacă paşii ei lăsau urme, voia să creadă că paşii celor fericiţi lasă semne pe trotuar. Oare de ce fericirea nu are o formă vizibilă, aşa, ca un beculeţ care să se aprindă de câte ori suntem fericiţi, şi să se stingă atunci când suferim? A înţeles că sunt ochii care reflectă bucuria interioară şi, totodată, momentele grele şi triste ale vieţii. O năpădeau gândurile, punea întrebări la care nu avea răspuns sau le construia după placul ei, aşa cum ar fi fost bine pentru ea. Se întrebă cum arată şi dacă o să-i placă de ea.

          Se trezi în faţa uşii de parcă ar fi fost teleportată. Scoase cheile din geantă, descuie, intră şi se lipi cu spatele de uşă, lăsându-se încet pe vine, cu geanta în braţe. Îşi luă capul în mâini şi se minună de tot ce se întâmplă. Îşi adună forţele, se ridică şi, dintr-o dată, se trezi la realitate. Un zâmbet larg se instală pe faţa ei de parcă voia să o atenţioneze că e prea devreme ca să poată să se bucure. Din acel moment, începu să raţioneze, nu avea niciun element de bază ca să dea frâu liber acelor sentimente, vise şi bucurii. Ochii i se umplură de lacrimi de deznădejde.

Ştia că joacă ultima carte, la vârsta ei, nu mai spera să poată da cuiva dragostea, înţelepciunea şi iubirea. Era ca o bombă care abia aştepta să explodeze în braţele unui bărbat, să-l facă fericit. Noaptea se foise pe toate părţile, abia spre dimineaţă aţipise puţin. Se trezi obosită, dar abia aştepta să ajungă la birou. Era curioasă dacă mai sună nepotul ei. Dacă nu s-a răzgândit Giovanni. Pe drum spre autobuz se mai linişti, ba chiar mai mult, ca să se protejeze, se gândea că poate ar fi mai bine să rămână totul aşa, ca până atunci.

MPV-Dragostea2 (2)

Următoarele cărți au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Googleplay, Apple – book,  Barnes & Noble.

       Vanda, între dorință și rațiune

       Nora, în căutarea identității

        Paula, împlinire târzie

        Catia, gustul amar al trădării

        Ursula, o mamă judecată de copii

        Bianca, printre castele de nisip.

        Stăinii

FACEBOOK SUS-2

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.