Hai să-ți continui povestea cu el.

final CATIA

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

Hai să-ți continui povestea cu el. Ții minte că m-a dus acasă la el după ce am ieșit din spital?  Eu m-am odihnit un pic în timp ce Dan pregătea masa. Apoi m-a trimis la baie să mă spăl pe mâini. Îmi zâmbea întruna, părea mulțumit că sunt cu el. Cine știe de ce? Poate că nu mai era singur, că nu mai era casa goală.  Mă uitam la el și mă gândeam ce păcat, așa tânăr și văduv.

– Mă ridic, mă îndrept spre baie. În fața chiuvetei, o oglindă mare cât peretele. Deschid robinetul, fac mâinile căuș, simt apa cum curge, încep să mă spăl uitându-mă în oglindă. Văd o față peste care a trecut timp și durere. Îmi mișc mâinile încet, cu ochii pierduți la chipul din fața mea. Îl simt pe Dan care se apropie, se lipește de mine. E în spatele meu ca un sprijin. Începe să se spele și el pe mâini. Le ia și pe ale mele, ne spălăm împreună. Pare că avem patru mâini. Că vrem să ne unim forțele. Observ că apropierea lui nu mă deranjează. Aceeași scenă, doar că acum suntem amândoi cu ochii pe cei din oglindă. Suntem concentrați, uimiți că ne cunoaștem, că nu ne vine să ne dezlipim.

Zgomotul apei, moliciunea mâinilor noastre, momentul creat, e intim. Parcă ne spălăm de trecut, de necazuri și suferință, că acum avem mâinile curate. Dan pune prosopul alb, imaculat, pe mâinile  noastre care par purificate. Le ștergem ușor, de teamă să nu ne speriem de noi, nu ne mai vedem în oglindă. Acum suntem față în față, ne privim curioși, vrem să știm cine suntem. Rămânem nemișcați. Nici unul nu vrea să facă primul pas. Pare că acel loc este miraculos. Parcă ne unește. Dan îmi ia mâna și o sărută cu smerenie, ca pe a unei sfinte. Mă sperii, nu mă așteptam la gestul lui. Îmi este rușine de mine, de el, necunoscutul cel bun. O trag înapoi, încet, mâna, cu sărut cu tot.

-E prea mult, Dane. Nu merit atâta atenție. Eu sunt o femeie păcătoasă. Am greșit. Nu vreau să te mint. Nu vreau să mai joc rolul femeii infame. Tu nu meriți să suferi. Nu din cauza mea. Nu te lăsa dus de farmecul meu, sunt altfel pe dinăuntru. Nu știam nici eu cum sunt. Am descoperit când l-am înșelat pe soțul meu cu fratele lui, înțelegi? Cu fratele lui. Eu, femeia din fața ta. Asta sunt, Dane. Nu-ți fie milă de mine că nu merit. M-am culcat cu el în casa noastră, în patul nostru conjugal, sacru. Oare crezi că mai poate cineva să mă ierte? Ce trebuie să fac? Unde să mă duc?

Acuma că știi cine sunt, fă ce vrei cu mine. Dacă vrei să plec, spune-mi. O să plec fără să te judec. Tu nu ai nici o vină, îi spun în timp ce mă las în jos la picioarele lui desculțe, de pe tapetul din baie.

-Dan părea un sfânt, mă privea. Lacrimile mele curgeau necontenit pe picioarele lui. El nu se mișcă. Pune mâna pe creștetul meu de parcă ar vrea să mă binecuvânteze sau să mă ierte. El, un bărbat care nu era nici popă și nici sfânt. Mă privește, ridic privirea spre el, pare că așteaptă, ca Isus, să-i spăl picioarele cu lacrimi și să i le usuc cu pletele mele. Dar nu…, simt pe păr cum curg și lacrimile lui, la fel de multe, de parcă ar fi vrut și el să se spovedească. Baia devenise un loc special, strâmt, care ne ținea aproape, nu avem cum să ne ferim unul de altul. „Tu nu știi, Dane, ce gust amar are trădarea” îi spun în hohote de plâns, jalnice. Eu sunt pe margine de prăpastie, Dane. Nu îmi este teamă să mă arunc. Știu că nimeni nu mai are timp și nevoie de mine.

Spre marea mea surprindere, Dan îmi ia capul în mâini și se uita în  ochii mei.

-Catia, poate că este târziu pentru tine, un târziu în timp, dar nu și în sufletul tău. Aș vrea să te ridic spre mine, poate că te așteptam în viața mea fără să fi știut că mai am o misiune în viață. Să fiu lângă tine, acum, când ai nevoie de cineva, poate că de mine. Lasă-mă să stau alături și să-ți șterg lacrimile. Lasă-mă să te fac să vezi că mai sunt raze de soare, mai sunt bucurii și oameni care vor să te țină strâns la pieptul lor, te vor iubi sau cel puțin vor încerca să-ți redea sensul vieții…

-Așa am ajuns în casa lui Dan, Paula…

***

MPV-Dragostea2 (2)

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.