POVESTI-fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

final CATIA

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

Peste câteva zile, eram botezat creștinește de Petre, în biroul comandantului, cu câțiva ofițeri prezenți ca martori. Eu nu îmi amintesc nimic, dar mi-au povestit ei. Numele de Carol a fost ales de colonel, în onoarea întemeietorului Regatului României, regele Carol de Hohenzollern. După alte câteva zile eram îmbrăcat în uniformă și mărşăluiam după plutoane când făceau marșuri în curtea cazărmii. Câteodată mă luau şi pe câmpul de instrucţie, dar nu aveam voie să cobor din camion. Aveam şi puşcă din lemn, făcută de nea Ion, tâmplarul unităţii. Cu ea mă ascundeam pe după copaci prin curtea cazărmiişi când apărea cineva, ieşeam şi strigam “Te-am plins, înainte malş!” spre hazul celor ce mă vedeau.

– De multe ori oftez, aşa din senin, continuă unchiul Carol. Nici eu nu ştiu de ce. Copilăria mea avea miros de cazarmă, de bocanci şi haine militare, de cai și de grajd. Dimineţile, la înviorare, apoi la cantină şi în clasă, unde învăţam tainele muzicii. După amiezile erau corvezile de rigoare la bucătărie, la spălat latrine și vestiare, și măturat prin curtea cazărmii. Anii treceau repede, aveau ritmul lor, în care descopeream lucruri noi ca și copil de trupă. Am primit o educaţie rudimentară, dar solidă, aveam mâncare, adăpost şi haine. Nu-mi mai doream nimic. În plus, mi-am descoperit și pasiunea mea pentru muzică. Învățasem să cânt la saxofon şi clarinet. Când am fost ales  membru al fanfarei militare, eram cel mai mic, aveam doar zece ani. Fanfara devenise raiul pe pământ pentru mine. Duminicile și de sărbătorile naționale cântam în parcul din centrul orașului pentru cei ce veneau la plimbare. Cântam muzică de tot felul: militară, de promenadă şi operetă, chiar și romanțe ca și teme populare. Toată lumea se uita la mine cât eram de mic și știam să cânt la un instrument. Dirijorul nostru era tare mândru de mine, el mă învățase taina muzicii.

– Știți cine m-a învățat să citesc notele pe portativ, și teoria muzicală? Chiar binefăcătorul meu, colonelul Brânzei. El era muzician împlinit, dar nu dirija fanfara decât la ocazii speciale. În  schimb, ținea regulat lecții de teorie cu noi, copii de trupă și soldații muzicieni din unitate. La început eram speriat de partituri, pe care le vedeam ca pe niște coli uriașe de hârtie, acoperite cu semne încâlcite și indescifrabile. Când îl întrebam pe colonel cum de ştie să le citească, el râdea şi spunea că nu e greu. După ce m-a învățat notele, mă punea să copiez în fiecare săptămână o partitură de la cap la coadă. Când scriam urât, îmi rupea partitura scrisă de mine, și mă punea să o scriu încă o dată. În plus, îmi cerea să o exersez la saxofon în fiecare seară până o știam pe dinafară. La sfârșitul săptămânii mă punea să o cânt din memorie. Dacă nu știam, mă ținea în cazarmă duminica, așa ca să nu pot cânta în parc. Nu a fost plăcut, dar în felul acesta am ajuns să cânt o partitură muzicală la prima vedere, realizare remarcabilă pentru un copil de zece ani.

-După mulți ani, când regimentul s-a demobilizat, am intrat în  viața civilă la Triajul CFR din Brașov, unde lucram la administrația cantinei CFR-ului. Primisem o locuință de servici în apropiere, eram mulțumiți. Aveam vecini buni, toate casele erau aliniate. A noastră era între alte două, aşa că aveam vecini şi pe dreapta şi pe stânga. Locuința era spațioasă și plăcută: avea un hol mare, o bucătărie, baie şi două camere. Una era folosită ca sufragerie şi alta ca dormitor. Erau foarte curate. În afară de salariul de la servici, eu mai făceam bani frumoși și pe de lături, cu muzica. Împreună cu alți câțiva prieteni muzicieni, aproape în fiecare sâmbătă și duminică eram chemați la nunți, botezuri sau alte petreceri. Așa că Ileana nu a fost nevoită să  lucreze în fabrică, așa cum făceau din ce în  ce mai multe femei, ci a putut sta acasă, să se ocupe de gospodărie și de mine. A fost o perioada frumoasă în viața noasta, nu-i așa, Leano?

-Da, a fost, confirma tușa Ileana.

***

MPV-Dragostea2 (2)

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.