Sărutul inocenţei

final CATIA

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

Ştie că sunt la primul sărut şi nu voia să lungească momentul. Știe bine că primul sărut pentru o fată ca mine poate deveni incontrolabil, mai ştie cât de uşor e să cedez în faţa unui bărbat la primul contact. Gândul că voi fi a lui îl incintă şi excită, dar făcea tot posibilul să reziste. Se simte vinovat că a lungit momentul sărutului ştiind că pentru mine nu a fost uşor, dar nu a rezistat şi atunci m-a sacrificat pe mine. Acum aşteaptă să mă liniştesc, mă vedea cum trec de la o stare ireală la cea prezentă, ţinându-mă la pieptul lui, simţindu-mi doar bătăile inimii ca ale unui pui de găină înspăimântat.

Mă mângâie pe păr şi mă sărută pe frunte în semn de mulţumire pentru sărutul inocenţei. Mă aşează pe divan şi se duce în baie. Dă drumul la apa rece şi se bagă cu capul sub jet, se ridică, ia un prosop şi începe să se frece în toate direcţiile. Apoi aud uscătorul, cred că se piaptănă sub jetul de aer cald. Nici el și nici eu nu ştiam că aici se vor naşte iubiri şi se vor frânge inimi, şi că vom fi neputincioşi în faţa destinului…

Se aruncă din nou pe divan, e lângă mine. Eu închid ochii şi mă abandonez în braţele lui din nou, îmi este teamă să mă desprind de el. Mă ţine în braţele lui ca pe un copil. Simt mâna lui sub bluză din nou până la sâni, îl mângâie prima dată pe cel dinspre el, apoi pe celălalt. Buzele noastre sunt uscate, din când în când le umezește, apoi le caută şi le sărută pe ale mele. Dintr-o dată, Mircea încercă să-mi scoată bluza. Atunci eu sar din braţele lui, o apuc şi o trag în jos, semn că nu pot merge mai departe. El se ridică, mă sărută delicat în semn de mulţumire pentru momentele plăcute pe care i le oferisem.

-Hai să plecăm, că nu mai răspund de acţiunile mele!

Cuvintele lui vin ca o ploaie caldă de vară, care îmi umplu sufletul şi mintea de bucurie. Mă întreb câte emoţii, plăceri şi bucurii îmi va mai oferi Mircea. Aud zgomotul cheilor pe care le luase pentru a încuia uşa, mă ia pe după umeri, ieşim pe hol. În timp ce încuie uşa, pe casa scării trece o doamnă în vârstă, pe care el o salută, dar care îl privește destul de curios. Ieșim în stradă. Se mai răcorise. Ne întoarcem pe unde am venit, adică prin faţa grădinii de vară unde mâncasem mici. Ajunşi în faţa blocului, mă sărută pe frunte, îmi sărută mâna. Îmi dorește noapte bună, şi mă roagă să transmit salutări familiei.

-Ne vedem mâine la aceeaşi oră. Ai fost vreodată la Hanul lui Manuc?

-Nu, nici nu ştiu unde e.

-Bine, atunci mergem acolo.

-Noapte bună, îi spun în timp ce mă ridic pe vârfuri şi-l sărut pe obraz, gest care, pe el îl surprinse, dar îi face plăcere. Căpătasem curaj. Urc scările bulversată după tot ce se întâmplase. Mi se pare că a început ceva, dar că nu a terminat, ceva din mine rămăsese acolo, în casa şi în braţele lui.

Mă aşez pe ultima treaptă din faţa apartamentului. Mă aplec, prind genunchii cu amâdouă mâini, îmi sprijin bărbia, închid ochii. Sunt încă sub efectul sărutărilor şi îmbraţişărilor lui. Îmi iau inima în dinţi şi sun. Iese mama, mă îmbrăţişează şi mă felicită, de parcă îmi luasem doctoratul în psihologie. Tatăl meu aştepta să mă îmbrăţișeze. Unchiul Carol e cel mai bucuros, se uită la noi cu drag, emoţionat. Pe hol, încă e geanta de voiaj. Probabil s-au grăbit să ceară informaţii profitând că eu nu eram acasă. Cu siguranţă că acum ştiu tot. Dar urmează seria a doua, trebuie să le povestesc eu tot ce făcusem.

-Cum a fost la plimbare? întreabă mama.

Ceva era schimbat sau erau ei curioşi să ştie unde am fost şi ce am făcut. Abia după ce intru în baie şi văd cum sunt buzele mele, am înţeles că şi ei şi-au dat seama că am fost sărutată. Oricum, mă simţeam bine, aveam ceva care îmi dăduse curaj, ceva deosebit, eram mai responsabilă şi conştientă că multe se vor schimba în viaţa mea.

-A fost bine, am fost la o grădină de vară, le spun când mă întorc în sufragerie.

-Mâine vă vedeţi? întrebă tuşi.

-Da, mergem la Hanul lui Manuc, nu am mai fost.

-Noi am fost de câteva ori, dar mai demult, spuse iar tuşica.

Mă arunc în pat, iau o pernă în braţe, o strâng şi mă întorc pe o parte, de parcă stăteam din nou în braţele lui. Şi aşa am adormit cu gândul la Mircea.

A doua zi de dimineaţă casa era în plină agitație, fiecare se învârtea pe unde şi cum voia. Abia aştept să treacă timpul şi să mă întâlnesc cu el. Sunt gata pregătită, sună la interfon. Mircea vine sus, se prezinta scurt părinților mei și plecăm în grabă.

Ajunşi la Hanul lui Manuc, Mircea parchează, se dă jos şi se duce pe partea mea să deschidă portiera. Când cobor, mă privește cu admiraţie. Sunt îmbrăcată frumos, cu un costum din mătase bej deschis, o bluză elegantă, decoltată, de culoarea ciocolatei, lucioasă. Îmi stă bine. Emanam un miros plăcut, de parfum fin “Fendi.” El notează câtă eleganţă şi prestanţă degajam. Mă privește cu respect şi dragoste, mă ia după umeri şi intrăm pe poarta Hanului lui Manuc.

– Uite, Catia, clădirea asta e poreclită “comoara din centrul vechi” de către bucureșteni. Știi ceva despre istoria lui?

-Ce să ştiu? Nu prea mult. Dar am reținut de la unchiul Carol că aici în 1812 s-a semnat tratatul ce a pus capăt războiului ruso-turc care răvășise și țara noastră.

-Da așa este. În plus, hanul are o arhitectură superbă, de sfârşitul secolului al optsprezecelea, denumit și secolul fanariot. A fost construit de Manuc Bei, vestit negustor, diplomat şi hangiu.

-Este foarte frumos.

-Hai să facem un tur, apoi ne așezăm la masă.

În grădina de vară se frigeau miei şi berbeci la proţap, cântau lăutarii și era multă lume. Mulți erau turiști străini, aduşi de ghizii care le explică istoricul acestui han. A fost construit de Manuc Bei, comerciant de origine armeană şi care fusese un personaj cu totul deosebit în epoca sa. Se spune că soarta Ţării Româneşti a depins, cu adevărat, de el.

Intrăm în restaurant, o sală mare, cu un covor imens, grena, cu nişte lalele pe stânga şi pe dreapta, ţesute, probabil, la comandă, fiind exact la dimensiunea sălii. Mobilierul e de epocă, se vede că au păstrat stilul. Atmosfera, foarte plăcută, de peste tot se aude  acordeonul lui Fărâmiţă Lambru în surdină.

Mircea trase scaunul, apoi se aşează în faţa mea. Vine un ospătar tânăr și ne ia comanda.

-Pentru mine, “tocăniţa fermierului” şi desert “mousse de ciocolată albă şi neagră”.

– Foarte bine draga mea, mersi.

-Vă rog să ne aduceţi mai întâi “platoul lui Manuc“, apoi “Terina de foie gras“ nişte sărmăluţe de gâscă în foi de viţă, şi desert, “Papanaşi“. Iar pentru domnişoara…

-Ce vin doriţi, domnule?

-Dumneavoastră ce vin recomandaţi, ţinând cont de meniu?

-Vă recomand o “Rusalcă albă.” La aperitiv un scotch “Chivas Regal“.

-În ordine, spune Mircea.

Ospătarul plecă.

-Vrei să mă aşez lângă tine?

-Nu, vreau să te am în faţa ochilor. Ca să te văd mai bine. Ca lupul pe “Scufiţa Roşie”, râse Mircea.

-Ai comandat şi sărmăluţe, sunt speciale?

-Da, sunt pregătite la cuptor cu roşii proaspete şi vin, se topesc în gură, am comandat doar o porţie ca să vezi şi tu ce bune sunt.

Între timp, ospătarul aduce “Platoul lui Manuc”. Îl pune pe masă şi începe să aşeze în farfurie crochete de caşcaval, chifteluţe de miel, nişte felii de ruladă de pui, brânză de burduf rumenită şi legume făcute la jar. Începem să mâncăm în liniște, vorbind din când în când doar despre gustul și aromele deosebite.

***

MPV-Dragostea2 (2)

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.