MUNIŢIE PENTRU DENIGRATORII LUI HEMINGWAY

AL FLORIN TENE

MUNIŢIE PENTRU DENIGRATORII LUI
HEMINGWAY

Autor: Al Florin Tene 

Cu siguranţă Ernest Hemingway este cel mai renumit
scriitor american al secolului trecut. Decedat în 1961 el a lăsat
moştenire zece cărţi postume, printre care şi romanul The
Garden of Eden, care este rezultatul redactării celor câteva
versiuni ale manuscrisului original publicat în 1986. 111
AVENTURA IDEILOR O parte din criticii literari de peste
ocean consideră că acest roman dezvăluie un aspect, până la
publicarea acestuia, necunoscut al personalităţii lui
Hemingway, personalitate complexă care a suscitat întotdeauna
cel puţin la fel de mult interes ca scrierile lui. Despre acest
mare scriitor a cărui operă a intrat în patrimoniu universal
Ward Just scria: „îmi dădea impresia că era un fizician care
prelucra elementele vieţii americane, orânduindu-le într-o
teorie generală la fel de radicală ca oricare dintre postulatele lui
Albert Einstein”. A zecea operă postumă a acestui mare
scriitor, „The Garden of Eden”, este cu certitudine ultimul său
roman, la care a lucrat intermitent din 1946 până în preziua
morţii sale. Manuscrisul totalizând 1500 de pagini. Cei care au
văzut manuscrisul, cum stipulează Peter S. Prescott în
Newsweek, credeau că acest material haotic nu putea fi salvat.
Dar, totuşi, s-a găsit un redactor talentat, Tom Jenks, care a
salvat conţinutul acestui amplu manuscris şi astfel a apărut
această a zecea carte postumă a lui Hemingway. Romanul oferă
numeroase proiectile denigratorilor acestui mare scriitor: ea
conţine inedite mostre de formalism extrem şi recitări agasante
ale băuturilor şi mâncărurilor servite într-un anonim hotel.
Felul cum prezintă autorul esenţa situaţiei sale se apropie foarte
mult de ridicol. Aceasta este părerea unanimă a denigratorilor
săi. Intenţia lui Hemingway este categoric mai mult de decât
onorabilă. O considerăm temerară, iar dificultăţile pe care le
întâmpină în redactarea acestei cărţi, în mod cert, poate să
decurgă în parte din îndoiala sa că, acum 65 de ani, lumea era
dispusă să citească o asemenea relatare romanescă. Putem
defini tema romanului, pe care autorul o explorează pe drumuri
112 paralele, sau mai degrabă între două oglinzi paralele,
astfel:Cât de util şi cât de mult trebuie să ofere sau să cedeze
un scriitor din identitatea sa pentru a face ca viaţa sa să
funcţioneze, ca scrierea sa să funcţioneze? Acest roman
postum, atât de controversat, este o operă importantă în
întregul context al OPEREI sale, demn de atenţie în aceeaşi
măsură ca scrierea memorialistică „A Moveable Feast”, apărută
în 1964. „The Garden of Eden” este o carte care se cere a fi
apreciată pentru ceea ce dezvăluie, şi implică, în legătură cu
eroul ei care, evident, este Hemingway. Stilul scrierii
fluctuează într-o măsură considerabilă. Ambianţa descrisă,
episoadele de acţiune revelează acea luciditate declarativă plină
de forţă evocatoare pe care o descoperim în romanele şi
povestirile publicate de autor la începutul carierei sale de
scriitor. Nu lipsesc pasajele introspective şi argumentative care,
din păcate, îmbâcsesc cu pompozităţi sentimentale care au
ajuns să-l caracterizeze pe autor odată ce a încetat să fie
Hemingway şi a început să pozeze drept” Tata”. Subiectul
romanului este axat pe dezintegrarea unei căsătorii şi o criză
manifestată în viaţa particulară şi cariera unui scriitor tânăr
destul de cunoscut. Povestirea se termină destul de rău cum ne
aşteptam. E. L. Doctorow în The New York Times scria,
aducând câteva critici la opera comentată în acest eseu, că
problema redactării operei unui mare scriitor după moartea lui
te face… în asemenea situaţii că nu poţi să tai pentru a
confirma strategiile stilistice specifice scrierilor publicate de el,
în vreme ce s-ar putea ca autorul însuşi să fi scris opera
respectivă pentru a le depăşi. Acest critic nu face decât să
afirme că ceea ce contează este că era gata să încerce, ceea ce
în cazul lui Hemingway denotă cu adevărat bravură, necesitând
mai mult curaj decât înfruntarea atacului unui elefant cu o
puşcă Mannlicher de calibru 303. Hemingway scria odată:
„Toate lucrurile cu adevărat rele pornesc de la inocenţă”. Adam
şi Eva au descoperit acest adevăr prea târziu, la fel ca David şi
Catherine, personajele lui Hemingway, din romanul „The
Garden of Eden”. Jocurile de pisicuţă a protagonistei devin în
cele din urmă atitudini ale unei tigroaice. Ea împinge pe David,
personajul principal, şi pe Marta într-o aventură cu consecinţe
previzibile şi apoi îi pedepseşte pe amândoi. Se poate face
similitudini dintre situaţia lui Hemingway cu prima sa soţie
Hadley, când au locuit o vară împreună cu Pauline Pfeiffer, o
redactoare a revistei Vogue din Paris, care avea să devină a
doua soţie a celebrului scriitor. Povestirea romanului se poate
esenţializa la ce spunea Edmund Wilson:fericirea prea prefectă
este visul erotic din tinereţe. Cel de-al doilea mesaj decurge
dintr-o noţiune străveche:femeia este cauza păcatului original.
Catherine, personajul principal al romanului, este o spoliatoare
a cărei poftă de fruct oprit ameninţă raiul intim al artei lui
David. Acesta este locul unde el se luptă cu propria sa inocenţă
pierdută. Un alt critic al ultimului roman al scriitorului
american este Rhoda Koenig în New York care scria că trebuie
să fim pesimişti citind „The Garden of Eden” pentru că autorul
să poată folosi propria slăbiciune o plasează asupra altuia, în
afara persoanei lui. Laşitatea aceasta nu este străină lui
Hemingway, pe care a folosito şi în alte povestiri ale sale. The
Garden of Eden conţine unele motive caracteristice, dar nici un
cititor capabil de discernământ nu poate împăca acest roman cu
noţiunile critice 114 convenţionale privind opera lui
Hemingway, scria în The New Leader Alfred Bendixen.
Romanul acesta este important prin capacitatea de stimulare a
reexaminării prozei lui Hemingway care să ne conducă la o
înţelegere mai completă, mai exactă a unuia dintre marii
maeştri ai literaturii universale. Trebuie să remarcăm faptul că
fragmente din povestirea lui David ce apar în textul romanului
sunt imitaţii puerile şi destul de slabe ale celor mai bune scrieri
ale lui Hemingway a căror acţiune se desfăşoară pe Continentul
Negru, dar ele constituie totuşi pasaje relevante ale acestei
cărţi. Renumitul stil al autorului – a cărui austeritate şi precizie
implicau odată o concepţie morală, un mod de a percepe lumea
postbelică – este folosit în slujba unui fel de viziune. Romanul
acesta la fel ca şi alte cărţi ale lui Hemingway are un aspect
psihopatologic, această simptomatologie este înglobată într-un
concept artistic destul de măiestrit. Autorul este convins
profund că sursa tuturor relelor este femeia, aceasta
consolidând şi vitalizând alegoria. Manuscrisul a avut mult
balast scria Anthony Burgess în Life. El cuprindea 1500 de
pagini, iar redactorii de la Scribner’s s-au trudit să scoată mult
material, aşa cum era necesar. Un alt critic al lui Hemingway a
foat Ward Just, care, printre altele, l-a acuzat că a avut prieten
pe Fidel Castro, care în accepţiunea actuală a fost un terorist cu
idei comuniste. Părerea noastră este că această carte nu a fost
publicată la timpul scrierii ei pe motivul că gustul publicului
cititor nu era încă proprice publicării ei. Biograful lui
Hemingway, profesorul Carlos Baker, considera că această
carte nu era destul de bună. Marele scriitor avea concepţia că
autorul trebuie să decidă singur. Lungimea manuscrisului,
timpul consacrat screrii acestei cărţi, dovedeşte că autorul
acesteia îi acorda o mare importanţă. Există în acest roman
destule indicii ale unei prelucrări ale primelor scrieri
hemingway-ene, către mai puţin sentimentalism, mai puţin
bigotism literar şi adevăruri mai mari. Concluzionând, viaţa
unui om de litere este o viaţă interioară. Asta-i esenţa
problemei.

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.