INTR-O ZI

final CATIA

fragment din romanul Catia, Gustul Amar al Trădării

Mara Popescu-Vasilca

Într-o zi, a venit un preot și m-a ajutat să mă ridic din fața icoanei. Am deschis ochii înlăcrimați, m-am uitat în sus. Preotul părea că e desprins de pe pereții bisericii, că e un sfânt care venise să mă ajute. M-a dus cu el și m-am spovedit. Eu, care nu o făcusem niciodată. Abia deschideam gura, printre lacrimi fierbinți îi spuneam preotului tot, îmi aminteam tot ce păcătuisem cu voie și fără de voie. Îl auzeam pe el spunând rugăciuni cu un glas Dumnezeiesc, bun, cald, de parcă îmi ierta păcatele atunci, pe loc. Mă simțeam ușurat. Când i-am spus de soția mea, a început să spună altă rugăciune, de iertare a morților, de parcă atunci ea, acolo, singură, ar fi plecat spre cer. Atunci am înțeles că Anca nu putea să moară pentru că nu își oferise sufletul lui Dumnezeu, că eu stăteam alături de ea, și că ea nu se îndura să mă lase. Am venit cu preotul la spital, a împărtășit-o și i-a făcut ultimele rugăciuni. Anca a trecut la cele veșnice cu o lumină divină pe față. Era fericită. Părea că doarme cu un zâmbet pe buze. O îmbrățișez în timp ce preotul face ultima rugăciune. Apoi mă ia cu el, mă așază pe un scaun, ca să o priveghez până când au să vină să o ia cei de la casa mortuară. Abia ieșise părintele și în salon intră doi oameni de la salvare cu o tânără lovită la cap. Au așezat-o pe patul de lângă soția mea, unde eram și eu alături de Anca. Așa m-a pus destinul între două femei, una care abia mă părăsise, și alta care abia intrase în viața mea. Nu după mult timp au luat corpul neînsuflețit al Ancăi. Nu știu de ce, dar în loc să  plec cu ei, m-am tras cu scaunul lângă patul femeii bandajată la cap. Îmi era milă de ea. Mai aveam lacrimi în ochi încă, dar nu știam de ce plâng. Plângeam oare de jalea celei pe care abia o pierdusem sau de bucuria că mă pot ruga pentru cineva viu? De ce a adus-o Dumnezeu pe fata asta lângă mine, nu cumva era un semn al Lui pe care trebuia să-l descifrez? Între timp, a început să apară și personalul medical la patul bolnavei lângă care eram. Văzându-mă cu lacrimi în ochi, au început să mă întrebe cum mă cheamă, adresa, numărul de telefon, crezând că sunt soțul ei. Atunci mi-am luat rolul în serios. Eu nu sunt actor, dar cred că misiunea mea era să mai joc și rolul de soț al Catiei. Au dus-o la radiografie, eu după ei, au dus-o în sala de operație, eu după ei. Doctorii care mă cunoșteau de când stătusem prin spital cu Anca, nu mai știau ce să mai creadă. Ăsta, săracu’, are două necazuri în  familie, așa, unul după altul? Fata bandajată la cap a stat câteva zile la reanimare, timp în care m-am ocupat de funeraliile soției. Terminasem o misiune, dar trebuia să fac față alteia. Părea că sufletul soției mele se transferase în corpul Catiei. De la funeralii m-am întors la spital cu sufletul la gură. Ajuns la reanimare, văd patul Catiei gol. Atunci am simțit că iar am pierdut ceva. Dar nu a fost așa. Am găsit-o în același salon, în același pat unde o văzusem pentru prima oară, în salonul de la etajul de sus. Era bandajată la cap, avea cearcăne negre în jurul ochilor. Dormea, era sub efectul anesteziei. Trag un scaun și mă așez lângă ea. Îi iau mâna. Prima reacție a fost să o tragă înapoi, ușor, dar eu am înțeles. Încep să vorbesc cu ea încet, crezând că nu mă aude.

-Eu sunt Dan, doamna Catia. Am văzut pe fișa dumneavoastră numele. Când o să vă treziți, să-mi spuneți dacă-mi permiteți să vă spun pe nume. Ați fost adusă aici cu o traumă craniană. Eu eram doar din întâmplare aici. Lângă patul dumneavoastră era soția mea, grav bolnavă. S-a stins. De când v-au adus aici, personalul medical a crezut că suntem soți, și atunci m-am ocupat cât am putut de dumneavoastră. Cred că Dumnezeu m-a pus să fac asta. Nu știu de ce. Am fost la biserică de câteva ori când se stingea soția mea, dar…

***

MPV-Dragostea2 (2)

Toate cărțile Marei Popescu Vasilca  au fost publicate în format electronic pe marile librării digitale internaționale online, de exemplu: Google play, Apple – book,  Barnes & Noble. Este suficient sa  dați o căutare  scriind numele autoarei Mara Popescu -Vasilca și veți găsi  cărțile sale în format electronic!

Mai citeste: 

Creații literare- Mara Popescu Vasilca

Mara Popescu Vasilca -IMPRESII DE LA CITITORI

Mara Popescu Vasilca- o Zeițǎ a romanului de dragoste plinǎ de înțelepciune

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

În căutarea fericirii-recenzie de Mihaela CD- Vanda intre dorinta si ratiune

În curând- Vanda, între dorință și rațiune-ediția a 2-a -Cuvântul  editorului

Wow! Oferte promotionale!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

75,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 4 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.