VIITORUL CIVILIZAȚIEI UMANE

AL FLORIN TENE
VIITORUL CIVILIZAȚIEI UMANE

ÎN “SATUL”
NUMIT PĂMÂNT

Autor: Al Florin Tene 

La conferinţa Winston din anul 1990 ce s-a ţinut la Institutul
Manhattan, din New York şi publicată în Revieew of Booky la
30 0ctombrie 1990, la pagina 20, domnul V.S.Naipaul susţinea
că ne îndreptăm spre o “civilizaţie universală“. Însemnând,
practic, o unificare culturală a umanităţii şi promovarea pe
toate meridianele lumii valorile tradiţiilor, credinţe, orientări
comune, practici şi înţelesuri comune, instituţii comune. Acesta
ar fi fenomenul de globalizare.
Pentru a înţelege mai bine acest fenomen vom explica acest
lucru pornind de la existenţa a două sate din zona Harghitei. Un
sat era locuit, în secolul XVI de români, celălat de maghiari.
Unui sătean român de la marginea satului pentru ajunge în
centrul comunei locuită de maghiari, mergând pe jos, îi trebuia
o jumătate de zi. Exact cât face un avion de pasageri din New
York până la Calcuta în India.
Țăranul nostru, de care facem vorbire, întorcându-se acasă
seara, când constelația Carul Mare este sus pe cer.Același timp
ar fi necesar, dar cu mai puțină oboseală, dacă ar fi mers cu
carul cu boi. Același lucru se întâmpla și cu țăranul maghiar.
Atât locuitorii din satul cu populație românească, cât și cel
cu locuitori maghiari împărtășesc niște valori de bază, cum ar fi
că omorul este un păcat, și că familia este celula societății.
Țăranul român s-a întors acasă și cu un bagaj de cuvinte,
precum: -fecior, hiba,pahar, talpă, dar și cel maghiar când s-a
întors în satul lui s-a încărcat cu un bagaj de cuvinte românești,
precum: ardej, balmos, bacs care înseamnă baci, și multe altele.
Acest fenomen s-a petrecut în toate zonele Terrei unde au
fost localități apropiate cu etnii diferite, care vorbesc limbi și
dialecte diferite.
Începând cu secolul, cel al clasicismului, și secolul al
XVIII-lea, epoca Luminilor, sunt perioadele când limba
franceză modernă începe să se vorbească în diferite zone de pe
pământ,. În secolul al XVII-lea, limba literară e standardizată
în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează
regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ
sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional, iar în
secolul al XVIII-lea, și lexicul ajunge să țină pasul cu necesitățile
limbajelor de specialitate. Este perioada în care, datorită
prestigiului culturii pe care o poartă, franceza este limba de
comunicare internațională a elitelor politice și intelectuale, dar
încă nu se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile
Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al
XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția
franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională,
pe care caută să o impună în mod autoritar în toată
Franța. În această perioadă, franceza continuă să câștige teren,
deși nu în măsura dorită de autoritățile revoluționare. Impunerea
francezei ca politică de stat se intensifică în cursul secolului
al XIX-lea prin intermediul școlii, momentul decisiv fiind
instituirea învă-țământului primar public, gratuit și obligatoriu.
De atunci, extinderea treptată a duratei școlarizării duce la
utilizarea francezei de către toți locuitorii, în detrimentul idiomurilor
locale. În această perioadă bonjuriști întorși de studii
din Paris introduc în saloanele bucureștene limba franceză.
În secolul al XX-lea, franceza contemporană cunoaște o
pierdere de teren pe plan mondial în favoarea limbii engleze,
dar continuă să fie una din limbile de comunicare
internațională, căutându-se printr-o politică lingvistică oficial
adoptată să se limiteze, pe cât posibil, influența englezei asupra
ei, și să se mențină în răspândirea pe care o mai are în lume.
În această situație se poate vorbi de conceptul de civilizație
universală, aceasta este profundă și, totodată, foarte importanăt,
dar nu ne surprinde fiindcă nu este nou, nici relevant. Faptul că
locuitorii Terrei au avut câteva valori și instituții în comun, dealungul
istoriei lor, poate explica anumite constante ale
comportamentului uman, dar nu poate clarifica sau explica
istoria, care constă în schimbări ale comportamentului uman.
Așa cum se cunoaște omenirea este împărțită în subgrupuritriburi,
entități culturale și națiuni, toate putem să le numim
civilizații. Vaclav Havel susținea că”trăim acum într-o unică
civilizație globală “ care “nu este decât un strat subțire care
acoperă sau ascunde imensa varietate de culture, popoare,
lumi religioase, tradțții istorice și atitudini formate de-alungul
istoriei, care într-un sens se află –sub- ea. “
Restrângând sensul cuvântului “civilizație” la nivelul global
și numindu-l “culturi” sau “subcivilizații” entitățile culturale
cele mai mari, numite întotdeauna civilizații, de-alungul
istoriei, nu producem decât confuzii semantice.
Pentru a înțelege mai bine, voi enumera câteva civilizații
cunosute în istoria omenirii: Civilizatia celtică: Celții aveau o
reputatie ca vânători de capete și erau faimoși pentru obiceiul
lor de a pune craniile victimelor in pari, in fața caselor lor.
Mulți celți luptau complet goi și erau vestiți pentru săbiile lor
lungi din fier.Ei tăiau capetele dușmanilor uciși în luptă și
uneori le atârnau chiar de gâtul cailor. Imbălsămau în ulei de
cedru capetele căpeteniilor capturate și le păstrau cu grijă întrun
scrin, lăudându-se cu acestea strainilor și refuzând să le
vânda nici dacă li se dădea echivalentul, ca si greutate, în aur.
Civilizația maori: Locuitorii Maori au fost primii coloniști
din Noua Zeelandă, care au sosit cu câteva secole înaintea
europenilor. Cultura lor datează din era modernă timpurie. Ei
practicau canibalismul în timpul războaielor.In 1809, o navă
europeană a fost atacată de un grup de războinici maori, ca
răzbunare pentru lipsa de respect arătata fiului unuia dintre șefii
locali. I-au ucis pe majoritatea celor de la bordul vasului.
Cațiva supraviețuitori norocosi au povestit infricoșati despre
ceea ce au văzut.
Imperiul Mongol: Mongolii erau considerați barbari si
sălbatici. Ei au dominat Europa și Asia și erau faimoși pentru
faptul că puteau să călărească fără șa, fiind conduși de către
unul dintre cei mai mari conducători militari din istorie,
Ginghis Han.
Erau foarte disciplinați și iscusiți in folosirea arcului și a
săgeților în timp ce călăreau. Erau maestri ai razboiului
psihologic si ai intimidarii adversarilor si au creat al doilea cel
mai mare imperiu din istorie.
Din Vietnam până in Ungaria, Imperiul mongol a fost unul
dintre cele mai intinse din istoria omenirii.
Triburile apașe:Apașii erau un fel de ninja ai Americii.
Foloseau arme primitive, facute in special din lemn si os.
Apașii aveau cele mai mari cutite de luptatori vazute vreodata
in lume si erau iscusiti in manuirea topoarelor tomahawk.
Au terorizat sud-vestul Statelor Unite, avand obiceiul de asi
scalpa victimele.
Vikingii:Au ingrozit Europa cu invaziile si cu jafurile lor.
Erau extrem de bataioși și foloseau arme pe masura staturii lor
impunatoare.
Chiar și religia lor era bazată pe cultul războiului și
credeau că, atunci când cineva murea in luptă, acela va lupta la
nesfarșit. In luptă, vikingii distrugeau totul în calea lor.
Imperiul Roman: Deși Imperiul Roman este posibil să fie
cel mai mare imperiu care a existat, nu putem ignora faptul că
romanii au săvârșit multe cruzimi: omoruri, sclavi și prizonieri
care erau forțați să lupte până la moarte în luptele dintre
gladiatori.
Printre cei mai cruzi împărați romani se numără Caligula
sau Nero. La inceput romanii au fost conduși de regi, apoi de
instituția denumita republica romană. Odată cu extinderea
puterii Romei s-a creat Imperiul Roman.
Cu o organizare militară și administrativă foarte bună,
Imperiul Roman a devenit imperiul care a rezistat cea mai mare
perioada din istorie. Din epoca Romei antice și până la căderea
Imperiului bizantin au trecut 2214 ani.
Imperiul Aztec:Aztecii și-au creat structura teocratica
dupa anul 1300 și au adus sacrificii umane. Aproape 20.000 de
oameni au fost uciși anual pentru a aduce ofrande zeilor – in
special zeului Soarelui.
O scriere spune ca la incoronarea regelui Ahuitzotl 80.000
de prizonieri au fost măcelăriți pentru a face pe placul zeilor.
Germania nazista:Desi a fost „in glorie” o perioadă scurtă,
Germania nazistă a fost o superputere și războiul provocat de
ea a afectat întreaga lume. Cel putin 4 milioane de oameni au
fost uciși în perioada Holocaustului (6 milioane, conform
Enciclopediei britanice – n.n.) și Germania nazistă a declasat
cel mai dezastruos razboi din istoria omenirii, Al Doilea
Razboi Mondial.
Zvastica nazistă este probabil cel mai urat simbol din
lume. Germania nazista a ocupat o suprafata de aproximativ
696.267 de kilometri patrati. Hitler a fost unul dintre cei mai
influenți oameni care au existat și imperiul său a fost unul
dintre cele mai infricoșătoare din istorie.
Uniunea Sovietica: Comunismul este responsabil pentru
milioane de morți, mai mult decât a provocat Germania nazistă,
și asta doar în Uniunea Sovietică. In vremea lui Stalin au fost
uciși intre 10 și 60 de milioane de oameni.
Uniunea Sovietică a fost probabil unul dintre cei mai mari
dușmani ai Statelor Unite. Marea majoritate a celor care au trăit
în perioada stalinistă au cunoscut o stare continuă de frică și, de
aceea, Uniunea Sovietică a fost mai înfricoșătoare decât
Germania nazistă, în care germanii simțeau un anumit nivel de
siguranță, atât timp cât sprijineau conceptul nazist.
Sintagma “civilizație universală” poate fi folosită pentru
desemnarea ceea ce au în comun societățile civilizate, cum ar fi
orașele și cultura scrisă, lucruri care se disting de societățile
primitive și de barbari.
În situația fenomenului de globalizare există pericolul ca
literatura scrisă în limbile popoarelor mici să dispară. Vor
rămâne operele scrise în limbile de circulație. Cum ar fi
franceza, engleza și cele câteva din limbile vorbite în Asia de
Est, regiune geografică a cărei delimitare este controversată.
Varianta teritoriului mai mic consideră Asia de Est numai
regiunea care se află sub influența musonului. Această variantă
consideră deci teritoriul de azi al Chinei, Mongolia Centrală
și Tibetul împreună cu Hong Kong, Macao, Taiwan, Coreea de
Nord, Coreea de Sud și Japonia. Unul din susținătorii variantei
mai mari este geograful german Karl Ritter care consideră în
plus ca teritorii aparținătoare, toată Mongolia și coasta rusă de
la Oceanul Pacific până la Amur, Vietnamul ca și Asia de Sud
Est.
Asia de Est mai este numită regiunea de dominație rusă,
între anii 1903 și 1905 s-a format Comadamentul Amur și
al Manciuriei Dalni Wostok și Kwantung.
Sintagma “civilizație universală “se poate referi la
principiile, valorile și doctrinele la care aderă astăzi mulți
occidental, precum și la unii membri ai altor civilizații, dar și la
faptul răspândirii tiparelor de consum și a culturii populare
occidentale în lume creează o civilizație universală. Însă, aceste
importuri occidentale nu influențează atitudinile
nonoccidentale față de Occident. }n zone obscure din Orientul
Mijlociu, sunt tineri care poartă jeanși, bea Coca-Cola, ascultă
rap și, între două rugăciuni, influențați de unii imami,
construiesc bombe pentru a organiza atentate înpotriva
civilizației occidentale de care se bucură și ei.
În continuare am să scriu despre istoria imamului, care
(în limbile arabă: إمام imam plural ة ائم a’immah, persană: (امام|امام
este un lider islamic, de multe ori de conducător al
unei moschei sau unei comunități. Preot sau prelat musulman;
conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. Ca lider
spiritual, imamul conduce rugăciunea în timpul adunărilor
islamice. Membrii comunității islamice se adresează imamului
pentru rezolvarea unor probleme religioase. Imamul poate fi și
liderul comunităților mai mici, conform unor regulamente
locale. În cazul sunnismului, imamul nu e membru al clerului.
În limba arabă, cuvântul imam înseamnă conducător. Se spune
că imamul este liderul comunității, conform primilor teologi
sunniți. De asemenea, prin imam se mai înțelege că este cel
care îi conduce pe credincioșii musulmani la rugăciune. Se
poate spune că imamul este sinonim cu noțiunea de calif.
Cuvântul imam are două înțelesuri în șiismul duodeciman.
Primul este acela de conducător, îi conduce pe ceilalți la
rugăciune, ca și în sunnism, iar al doilea sens îl numește pe
imam ca fiind unul dintre cei doisprezece succesori ai
Profetului. Pentru a înțelege sensul aparte al cuvântului imam,
este necesar să se știe diferența fundamental între șiism și
sunnism. Profetul Muhammad a avut trei roluri importante, și
anume: el a fost cel cel prin intermediul căruia Dumnezeu a
revelat Coranu . Totodată, el a fost cel care a pus în aplicare
shari’a. Al treilea rol important al lui Muhammad a fost
iluminat, putând să interpreteze și să transmită revelația
omenirii. Conform sunnismului, imamul trebuie să
îndeplinească doar unul dintre acele roluri, și anume să aplice
shari’a, legea islamică. După cum se știe, după Muhammad nu
mai poate fi nici un alt profet, deoarece el a fost ultimul și
conform musulmanilor, iluminarea și înțelegerea sunt daruri
divine cu care profeții sunt înzestrați. De aceea, succesorii săi,
imamii, nu se vor bucura de aceste daruri în totalitate. Însă
acest lucru nu împiedica imamii de la aplicarea legii islamice.
Conform sunniților, Profetul nu a numit nici un successor al
său, iar această decizie va rămâne în mâinile lor. Pe de altă
parte, șiiții mergeau pe idea ca imamul, ca successor al
profetului trebuie să îndeplinească cele două roluri menționate
mai sus, să aplica shari’a și să îi conducă pe oameni la
rugăciune, ca un călăuzitor spiritual. Spre deosebire de sunniți,
care susțin faptul că succesorul Profetului trebuie ales de
Dumnezeu, șiiții vin cu un argument care a stârnit un conflict
între cele două ramuri islamice. Conform șiiților, Alia fost
numit calif de către Profet și de asemenea, imamii erau singurii
succesori ai Profetului. Așadar, Ali a fost numit calif de către
Profet și ulterior fiecare imam numit de către predecesorul său.
În islamul șiit, imamii sunt venerați ca niște sfinți. Mormintele
lor, ale rudelor apropiate și descendenților lor, sunt obiect de
pelerinaj și centre ale vieții religioase: mormântul lui Ali,
la Nejef. Cel al lui Husein, la Karbala. Al imamului Rihda,
la Mashhad; cel al Sayyidei Zeinab și al fiicei sale Ruqiyya,
la Damasc și altele. Într-o viziune populară, împărtășită de un
număr apreciabil de șiiți, mai ales în Iran, imamul are o funcție
asemănătoare cele a lui Iisus Hristos pentru creștini: numai prin
el se poate obține adevărul și mântuirea. Pornind de la o asemenea
înțelegere, care nu a fost acceptată niciodată de teologi,
oamenii cred în minunile pe care imamii le-ar putea săvârși.
Însă, imamii și tinerii aceia nu cunosc un adevăr:
“Dumnezeu, Alah, ShangDi nu îi alege pe cei desăvârșiți, ci îi
desăvârșește pe cei aleși.“ Iar cei bogați care sprijină acele
atentate, plătind familiilor sume considerabile nu cunosc că a
avea mult înseamnă adesea a stăpânii puțin. Adevăr susținut și
de poetul nostru Tudor Arghezi. Acei conducători religioși le
spun: Îndrăznește… calcă înainte! Iar dacă pământul spre care
înaintezi nu există încă, Alah îl va crea special pentru a-ți
răsplăti îndrăzneala.
Elementele fundamentale ale oricărei culturi sau
civilizații sunt limba și religia. Unii specialiști care combat
fenomenul globalizării, spunând că dacă o civilizație universal
este pec ale de a se naște, ar trebui să existe tendințe de
adoptare a unei limbi și a unei religii universal. Însă acceptă că
engleza este modul international de comunicare interculturală,
la fel cum calendarul creștin este modul international de
împărțire a timpului, cum cifrele arabe sunt modul international
de a reprezenta numerele și cum sistemul metric este, în cea
mai mare parte a lumii, modul internațional de măsurare.
Totuși, engleza e folosită ca mod de comunicare interculturală,
ceea ce presupune existența unor culturi distincte. O ligua
franca este un mod de a depăși diferențele lingvistice și
culturale, nu de a le elimina.
Cunoscutul lingvist Joshua Fishman remarcă că o limbă
are șanse mai mari să fie acceptată ca lingua franca dacă nu
este identificată cu o anumită etnie, religie sau
ideologie.Probabil că de aceea nu a “prins” limba rusă la noi în
timpul ocupației sovietice când în școli se preda obligatoriu
această limbă slavă, iar în secolele 13, și următoarele, în
Biserici se slujea Sfânta Liturghie în limba slavonă.
În trecut, engleza avea multe dintre aceste caracteristici,
dar, în ultima perioadă ea a fost “dezetnicizată “, așa cum a fost
akkadiana, aramaica, graca și latina. Se pare că există un
Dumnezeu al limbilor. Cu cât este mai multă bunătate într-o
limbă, cu cât se împarte mai mult din ea, cu atât mai mult se va
revărsa asupra omenirii. Succesul relative al limbi engleză ca
limbă secundară se explică prin faptul că nici una din sursele
sale britanică și americană nu a fost privită, în sens larg sau
profund, într-un context etnic sau ideologic în ultimul secol.
Oamenii aleg engleza pentru comunicare interculturală,
contribuind astfel la consolidarea identității culturale distincte
ale popoarelor. Fapt ce confirmă ce scriam într-un eseu că
mulsumanii care au invadat Europa nu vor fi asimilați, cum nu
au fost asimilați țiganii de șase sute de secole.
Pe parcursul istoriei, distribuția mondială a limbilor a
reflectat distribuția puterii. Limbile cele mai răspânditechineza
mandarină, engleza, spaniola, franceza, araba și rusă(în
timpul imperului sovietic communist-criminal )- sun t sau au
fost limbile unor state imperial, care au promovat active
folosirea limbii lor de alte popoare. Așa cum Rusia a
imperiului comunist a impus poporului român limba rusă. Dar,
o soartă mai acută a avut Moldova de peste Prut a cărei
populație a fost supusă rusificării și a dizlocării unei mase mari
de români în Siberia, și aducerea de ruși în locul acestora.
Schimbările în distribuția de putere produc schimbări în
folosirea limbilor. Cu toate că peste două secole de colonialism
țări asiatice, sud americane și africane le-au fost impuse limbile:
franciză, engleză, spaniolă, portugheză, ca, apoi, după căpătarea
independenței aceste țări să revină la limba lor. Același
lucru s-a petrecut cu țările din componența imperiului sovietic,
care a impus limba rusă ca limbă oficială, interzicând limbile
popoarelor. După căderea imperiului rus-sovietic acele țări au
revenit la limba lor națională.Astfel, limbi ca: estona, letona,
lituaniana, ucrainiana, georgiana și armeana, în prezent se vorbesc
în țările lor. În republicele musulmane care au intrat în
componența URSS, după eliberare au renunțat la alfabetul
chirilic impus de ruși, în favoarea alfabetului occidental folosit
de rudele lor-turcii, iar tadjicii, vorbitori de persană, au adoptat
scrierea araba.
Un fenomen mai aparte s-a întâmplat la sârbi care își
numesc limba sârbă, în loc să o numească sârbo-croată,
trecând de la alfabetul latin al dușmanilor lor catolici la
alfabetul chirilic al rudelor lor slave. Croații își numesc limba
croată și se încearcă să o purifice de cuvintele de origine turcă
impuse de Imperiul Otoman timp de 450 de ani, și de alte
cuvinte provenite din alte limbi.
Fenomenul de realiniere și reconstrucție a limbilor
pentru a corespunde identității și conturului civilizațiilor ne
duce cu gândul la Turnul Babel. După cum se observă acest
fenomen se extinde.
Revenind la ce scriam la început că Pământul fiind un
sat ceva mai mare este adevărat, însă vorba din popor la fiecare
zidire o altă vorbire.
După cum se vede apariția unei limbi universală este
imposibilă. S-a încercat cu experando (cel care speră) este cea
mai răspândită dintre limbile artificiale. Limba a fost lansată
în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof, care a trait între
anii1859 – 1917, după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a
servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru
fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit.
În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și
câteva milioane.
Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba
română a apărut în 1889.
Este menționată în „Cartea recordurilor” ca fiind singura
limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică:
fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare
sunet există o singură literă.
Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo În țara
noastră Heinrich Fischer-Galați, ce a trait între anii1879-1960,
un traducător, redactor și industriaș evreu, a învățat esperanto
în 1902. În 1904 Heinrich Fischer-Galați a inițiat
la Galați primele cursuri de esperanto și înființează primul grup
esperantist din România. Printre cursanți s-a aflat și viitorul
politician Grigore Trancu-Iași.Heinrich Fischer-Galați a fost și
fondator și președinte al Societății Esperantiste din Galați
(prima societate esperantistă din România), al Federației Societăților
Esperantiste din România și al Centrului Esperantist
Român. În 1910 a fost decorat cu ordinul „Steaua României”.
Un alt promotor al limbii esperanto în România a
fost Andreo Cseh (1905-1979) din Luduș. Acesta a înființat
la Cluj și București societăți esperantiste. Între colaboratorii săi
s-a numărat filologul Tiberiu Morariu.
Apariția unei limbi universale nu se arată la orizont
după analiza pe care am prezentato mai sus.
Probabilitatea apariției unei religii universale este puțin
mai crescută decât cea unei limbi universale.
La începutul secolului nostru are loc o renaștere
mondială a religiilor. Această renaștere a implicat o
intensificare a conștiinței religioasei și apariția unor mișcări
fundamentalist, adâncind diferențele dintre religii. În ultimele
decenii atât islamul, cât și creștinismul au câștigat mai mulți
adepți în Africa și în Coreea de Sud. Și Biserica Ortodoxă
Română a început o expansiune în Europa, înființându-se mai
multe Biserici în comunitățile de români. Se pare, pe termrn
lung, Mahomed va câștiga. Creștinismul se răspândește prin
convertire, islamul prin convertire și reproducere naturală a
populației. Islamismul este o religie în care Allah le cere
oamenilor să-şi trimită fii să moară pentru el, creştinismul este
o religie în care Dumnezeu şi-a trimis fiul să-şi dea viaţa pentru
oameni. Creștinii transmit o speranță, pentru ei o înfrângere
este mijlovul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să vedem ce ne
lipsește pentru a învinge.
Procentul creștinilor în lume a atins nivelul de 30%,
rămânând constant, cu perspectiva de a scădea la circa 25%,
până în anul 2015. În schimbul proporția musulmană va crește
continuu, ajungând în present la 20% din populația mondială.
Cu perspectiva de a ajunge la 307 până în anul 2025.
Există o teză că o civilizație universal este pe cale de a
se naște.Această afirmație se sprijină pet rei argumente. Primul
argument ar fi că după prăbușirea comunismului sovietic-rus a
însemnat sfârșitul istoriei și victoria universaăl a democrației
liberale pe întreg mapamondul. În lumea de azi există multe
forme de autoritarism, nationalism, corporatism și communism,
precum în China și Cuba. Semnificativ este faptul că există
alternative religioase care se găsesc în afara lumii ideologiilor
laice. În lumea de astăzi, modern, religia este una din forțele
cele mai importante, s-ar putea să fie chiar principala forță,
care motivează și îi mobilizează pe oameni.
Dacă până la căderea URSS-ului lumea era împărțită în
două, cea comunistă și lumea liberă, acum lumea este tot
divizată, în etnii, religie și civilizație. Diviziuni mult mai
profunde care generează noi conflicte.Există concepția potrivit
căreie intensificarea interacțiunilor între state și popoare- prin
comerț, investiții, turism, presă, prin comuncare electronica, în
general- generează o cultură mondială comună.De aici
“povestea” cu Pământul este un sat mai mare. Întradevăr
circulația, viteza, schimburile comerciale, turismul,
împrumuturile lingvistice și influențele tradițiilor, apropie
oamenii dintr-un colț al “satului” în alt colț al lui. Însă există
îndoieli în acest context. În sociologie, teoria globalizării duce
la concluzia că o lume din ce în ce mai globalizatăcaracterizată
prin grade, din punct de vedere istoric, de
interdependență civilizațională, societală și de altă natură și de
o largă conștientizare a acestui fenomen- are loc o exacerbare a
conștiinței de sine civilizaționale, societale și entice.
Renașterea religioasă globală, întoarcerea la sacru, fenomen ce
îl găsim și în expansiunea Bisericii Ortodoxe pe mapamond,
este o reacție la percepția asupra lumii ca un loc unic.
În secolul XXI “tamponările” dintre civiliazții, mai ales
dintre crești și musulmani există o ameninațare pentru pacea
mondială, spun specialiștii în globalizare.Eu îi contrazic. Va fi
o ocupație, aproape pașnică, a musulmanilor al spațiului
creștin, prin invazia care a început, și impunerea religiei lor
folosindu-se de drepturile omului. Așa se explică construcția de
moschei în inima Europei.
Se impune o ordine internațională bazată pe civilizații
care e cea mai sigură pavăză împotriva unui război mondial.
BIBLIOGRAFIE:
V.S. Naipaul, „Our Universal Civiliation„(Civilizația noastră
universală), Conferin’a Wriston din 1990, Institutul Manhattan,
New York Review of Books, 30 octombrie 1990, p.20.
A.Shared Cors, „Ethics and International Affairs”,( Etică și
afaceri internaționale) 9, 1995, pp. 155-170.
Vaclav Havel, „Civilization`s Thin Veneer, „ (Furnirul
subțire al civilizației, )Harvard Magazine, 97-iulie-august
1995- p.32.
160
Fishman, „Spread of English as a New Perspective,( Răspândirea
limbii engleze ca o perspectivă nouă ), pp.118-119.
Aaron L. Friedberg, „The Future of American Power„(
Viitorul puterii americane „), Political Science Quarterly, 109,
1994, p.15.
Pipes, Path of God,(Calea lui Dumnezeu ) pp.107, 191.
Braudel, On History, (Pe istorie ), pp.212-213.

Mai citeste: 

Clubul GOLD- Ambasadorii culturali ai revistei noastre tiparite!

RAPORTUL DINTRE SOCIAL ȘI ESTETIC ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

Al Florin Tene -Iubirea ca vibrație a inimii exprimata in eul Poetei -Iubește-mă în fiecare anotimp

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Un gând despre „VIITORUL CIVILIZAȚIEI UMANE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.