Scrisoare despre atunci când îmi este dor de tine și de mama mea Maria

Scrisoare despre atunci când îmi este dor de tine și de mama mea Maria

Autor  Ioan Romeo Rosiianu

Iubito, în apropierea bisericii joase-n care-mi înnod rugăciunile șoptite pe ața subțirea de-acum a vieții

aerul miroase a smirnă și tămâie, soarele a blid și asfaltul crăpat a nisip scos din râul poluat

a alge miroase ca atunci când îți încurcai urmele pe malul oceanului la care n-am ajuns niciodată

atunci i-am spus soarelui unde ne va găsi dimineața după ce ne-am ascuns în brațele iubirii din vis

am legat amintiri ca mama colțul batistei în care-și ținea banii

așa a fost, Iubito și un dor imens mi s-a făcut de mama

de ochii ei albaștri de părul cărunt căzut pe umerii obosiți de atâta muncă și viață mi s-a făcut.

 

(Mai știi că după  ce am văzut că nu m-ai știut prețui am plecat și tu ai învățat din senin ce e ăla regretul iubirii?)

 

Așa a fost, Iubito și după ce am plecat singurul meu noroc a venit din faptul că sufletul meu a știut mereu să se vindece singur

atunci te-am rugat să fii atentă când mă rănești că poate Dumnezeu mă iubește

atunci ți-am spus că singurul din lume care se gândește la mine mereu sunt eu că mama nu mai există

nimeni nu se mai uită limpezindu-se-n ochii mei pe stradă

oamenii-mi oclesc umbra cu care-am greșit asfințitului când n-am mai venit la întâlnirea cu tine

minciuna este sfârșitul încrederii spunea mama și sfârșitul încrederii este sfârșitul iubirii

nu amăgești oamenii pe care-i iubești, Iubito

abia azi este acel azi adevărat și bun de trăit abia azi eu sunt acum cu adevărat aici.

 

(Mai știi când ți-am spus că imposibilul poate fi împărțit în mai multe posibilități?)

Așa a fost, Iubito și m-am jucat cu păsările dar tot nu mi-au crescut aripi

mi-am dat ceasul înapoi ca să ne întâlnim iară pentru că mama m-a învățat iertarea cândva

tu ai mers înainte spre nicăieri și niciunde eu am stat în loc să se contopească umbra cu mine

a crescut între noi depărtarea deși eu am așteptat liniștit infinitul și zarea

mi-am pus mereu dorințe când stelele cădeau

dar știu că niciodată vreo stea nu își va pune dorințe când am să cad și eu lângă mama.

 

(Mai știi când ți-am spus că doar mort o să fiu treaz pentru că lumea asta nu mă mai merită așa?)

 

Azi noapte, Iubito cineva a intrat iarăși în viața mea și mi-a furat amintirile

cineva mai cărunt s-a trezit azi dimineață în locul meu

cel de ieri nu mai avea loc printre tablouri și cărți

poate mai bun decât ieri și mai rău decât mâine voi fi în crucea vieții mele

mereu m-am temut să nu-i pierd pe cei ce-i iubesc

dar mă întreb pentru mine cine se mai teme astăzi.

 

Mai citeste

Expozitia ”Descopera-mi sufletul” artist Mihaela CD-la Hanul Moldovenesc din Canada

Copilărie -colaj Mihaela CD

Impresii după evenimentul ”Să iubim în orice anotimp”-două lansări de carte: ”Iubește-mă în fiecare anotimp” și ”Genesis” și expoziția ”Descoperă-mi sufletul”

ÎNSCRIERILE la Antologia GALAXY-volumul 2-3-4- au început!Vă asteptăm cu drag!

Wow! Oferte promotionale!