Romanul „Destinul, o jucărie stricată” – fragment-Autor Simona Mihuțiu

thumbnail (7)

Romanul „Destinul, o jucărie stricată” – fragment

Autor: Simona Mihuțiu

Elvira primise repartiția ca medic rezident la Spitalul de oncologie, devenit ulterior centru de excelență și de referință pe plan național, într-o frumoasă zi de primăvară, în preajma zilei de 8 Martie.

Își amintea și acum emoția cu care se îndrepta spre spitalul în care urma, timp de cinci ani, să-și desfășoare activitatea.

Abundența de flori din fața Casei de Cultură din Cluj anunța, fără doar și poate, iminența apropierii zilei femeii. Parfumul lor și soarele blând îmbia la a privi mai optimist acea dimineață. Furnicarul grăbit de oameni pe care-l întâlnea în cale o făcea să se simtă ca o nouă membră într-o comunitate veche. Vedea studenți coborând strada în pantă pe care era cocoțat spitalul, vorbind vioi unii cu alții. Străluceau de tinerețe!

„Așa am fost și eu cu șapte ani în urmă, când terminam facultatea și așteptam cu atâta speranță să-mi încep profesia de medic”, își zise Elvira.

Cupluri îndrăgostite de tineri ținându-se de mână se opreau din loc în loc, furând clipei câte un sărut grăbit, plin de promisiuni și pasiune.

„Și eu am fost la fel de îndrăgostită cândva. Când au zburat acești ani?”, se miră ea.  Începea al doilea rezidențiat. La primul prinsese ca specialitate morfopatologia. Nu i se potrivea. Nu avea răbdarea necesară pentru a sta minute în șir cu ochii în microscop și, oricât de mult se străduia, toate imaginile pe care le vedea îi semănau cu niște picturi abstracte, în cel mai bun caz. Îi vedea pe colegii ei, pasionați de viitoarea lor meserie, descoperind tainele anatomiei patologice, care ei îi rămâneau străine. Trăia frustrarea incompetenței, iar asta îi accentua și mai mult depresia lăsată de pierderea primei ei iubiri. A ezitat mult: nu este ușor să ștergi cu buretele aproape cinci ani în care studiezi, încercând să-ți încropești o viitoare profesie. Dar indecizia și lipsa sincerității față de propria persoană se măsoară întotdeauna în timp pierdut. Apoi, din ce în ce mai convinsă că face ceea ce este necesar, a dat din nou examenul de rezidențiat, obținând o specialitate clinică – oncologia medicală.

După ce a încheiat interminabilele formalități de angajare la serviciul personal și a semnat contractul de angajare, cu o remunerare rușinos de mică, se prezentă cu emoție la cabinetul domnului profesor Mârzan. Acesta avea o figură distinsă, sobră, care emana inteligență. Ochii săi căprui, cu nuanțe verzui, te fixau insistent, dorind să te cunoască dintr-o privire, creându-ți senzația că ești o insectă prinsă într-un insectar.

Vorbea încet și era nevoie de liniște pentru a se face auzit. Faima lui profesională impunea respect încă înainte de a-l cunoaște. Cu o vorbă grijuliu măsurată ca ton îi spuse:

— Vă repartizez la domnul doctor Mihnea Dumitrescu. Vă doresc succes! Se întoarse la analiza tomografiei, dându-i de înțeles că întrevederea a luat sfârșit.

Când Elvira ieși, secretara îi înmână o invitație și instrucțiuni clare:

— Spitalul organizează celebrarea zilei de 8 Martie la Casa Universitarilor, mâine. Prezența obligatorie!

— Obligatorie?

— Da. Nu vreți, nu-i așa, să-l supărați pe domnul profesor?

— Nu. Doamne ferește!

Elvira se gândi că era o oportunitate de a-și cunoaște noii colegi și, în definitiv, cui să nu îi placă o distracție bună și o cină pe măsură?

— Ah, și să nu uit! Taxa o achitați la serviciul contabilitate mâine, cel mai târziu.

— Aveți idee cât costă? întrebă Elvira, încurcată.

— Cinci sute de lei.

— Cinci sute? Nu există o taxă mai mică, ca pentru rezidenți?

— Asta e! Cinci sute. Asta e taxa pentru asistente, infirmiere și medicii rezidenți. Toți au plătit. Participă tot spitalul.

Nu avea atâția bani. Va trebui să împrumute, din nou, de la părinții ei pensionari, acum când era proaspăt angajată și trebuia să le spună că îi erau necesari pentru o… distracție. Faptul că doctorul Dumitrescu fusese plecat în ziua aceea, la București, la o conferință, dusese la amânarea începutului de stagiu medical. Făcuse cunoștință cu Zina și Vasile, doi dintre noii săi colegi, rezidenți și ei. Erau mai tineri decât ea. Învăță în acea zi o parte din labirinturile marii clădiri, după ce se rătăcise de vreo două ori, căutând secția unde avea să lucreze, cabinetul profesorului și zona administrativă. Deși era o clădire impozantă, existau zone care păreau gata-gata să se dărâme.

SIMONA MIHUTIU-2

În seara de 8 Martie se îmbrăcă atent. Își luase cea mai bună rochie a ei, o rochie de cașmir de un verde zglobiu, pe care o lua la ocazii speciale de câțiva ani încoace. Se potrivea perfect cu părul ei șaten. Se privi atent în oglindă, înainte de plecare și se declară mulțumită. Ochii ei căprui, ușor alungiți, erau frumos conturați de o urmă de fard închis la culoare. Un ruj cuminte îi accentua ușor buzele pline, despre care Radu îi spusese cândva că sunt senzuale. Își strânsese părul lung și bogat, buclat în crețuri, într-un coc cochet, care îi punea în evidență ovalul perfect al feței.

Intră în curtea interioară a Casei Universitarilor, o instituție devenită în anii postrevoluționari un loc de organizare de evenimente, pe fondul scăderii audiențelor la concerte și spectacole culturale. Clădirea cu suprafețe plane oglindea bine preferințele secolului XX, dar se integra foarte bine în peisajul arhitectonic al centrului Clujului. Printre arcadele care străjuiau curtea interioară reperă un portar, care o îndrumă pe un ton plictisit spre locul desfășurării evenimentului. Scrută cu privirea sala. Era plină. Mai erau doar două scaune libere la masa imensă din mijlocul încăperii. Se așeză pe unul dintre ele, necunoscând pe nimeni.

„Oameni serioși!”, fusese primul ei gând.

În conversațiile lor, comesenii ei dezbăteau aprins despre… istoria corupției românești.

— A început deodată cu instalarea domniilor fanariote, zise un domn de lângă ea.

— Prostii! Păi, prima Pravilă anticorupție a fost dată de Matei Basarab, în 1632, în care era specificat că luarea de mită era aspru pedepsită, și asta a fost înainte de fanarioți, îi răspunse o doamnă de la masă. Mai era necesară vreo Pravilă dacă nu exista pe atunci corupție?

— Nu în 1632, ci în 1588, se trezi vorbind un tânăr cu față de poet, sorbind cu nesaț dintr-un pahar de vin.

— De unde ai mai scos-o și pe asta?, se înfurie doamna. 1632. Eu știu, că m-am documentat atent.

— Bine, bine. E 8 Martie și nu avem voie să contrazicem doamnele, spuse „poetul”, enervând-o și mai mult pe femeie. Și, oricum, pedeapsa, dacă o dădea sau nu, rămânea la bunul plac al domnitorului. Păi, asta nu se numește tot corupție?

— Dacă vreți să știți, noi n-avem leac. E mult mai veche. Sursele spun că datează de la sfârșitul domniei lui Mircea cel Bătrân.

— Lăcomia otomană a condus la corupție în principatele române. Le-a convenit sultanilor să-și umple buzunarele.

— Ei, lasă, că nici ai noștri nu au fost niște sfinți. Amintiți-vă că își cumpărau funcțiile, plătind biruri grele. De exemplu, doamna Chiajna a plătit cel mai mare bir din istoria noastră ca să-l pună pe fiu-său pe tron.

— Păi, și acum, nu-i tot așa?, zise o altă doamnă de la masă, care nu mai vorbise până atunci.

Se așternu liniștea. Unele subiecte devin incomode și periculos de abordat. Tentaculele totalitarismului prerevoluționar se întindeau peste timp, timorând libera exprimare.

— Hai, mai bine povestește-ne despre cum a fost păcălit Daicoviciu!, încercă să schimbe subiectul altcineva de la masă, adresându-se domnului mai în etate.

Acesta le povesti că pe un vechi șantier arheologic al unui sit dacic, studenții îl anunțaseră pe marele profesor Daicoviciu că au găsit o sabie. Entuziasmat, îi pusese să o curețe cu atenție, cu periuțe, meticulos, operațiune care durase o zi întreagă, sub supravegherea sa. Erau aproape de terminarea operațiunii când se zărea deja o parte dintr-o inscripție:

„Scrie ceva aici, domnule profesor!”

„Ce? Să văd! Citește!”, ar fi răspuns Daicoviciu.

„De la Burebista”…

Marele istoric era în delir.

„De la Burebista, către… Dai-coviciu”, silabisise studentul.

Se zvonea că profesorul, deși foarte sever de felul său, ar fi gustat gluma studenților și i-ar fi cinstit cu nenumărate beri. Ca întotdeauna, această povestire stârnea hazul celor care o ascultau. La aperitive, discuțiile de la masă se derulau pe teme diverse, de la Imperiul Bizantin, până la noile tendințe în arhitectura contemporană.

Elvira era și fascinată de conversația comesenilor, dar și îngrijorată să nu i se pună vreo întrebare. Mânca cu un aer preocupat, dorind să plece cât mai repede acasă, fără a atrage atenția asupra ei. Era impresionată de bagajul de cunoștințe al colegilor ei și-și promise că, dacă va vrea să țină pasul cu ei din punct de vedere social, va trebui să-și îmbunătățească serios noțiunile de cultură generală.

Se scuză, într-un târziu, și ieși afară la o țigară și aer curat, rugându-se în gând să nu dea și pe acolo de vreun coleg doct. O văzu, în schimb, pe Zina, în curtea interioară. Se bucură, de parcă ar fi cunoscut-o de-o viață. Aceasta o zări și ea pe Elvira și îi făcu cu mâna.

— Ți-am ținut loc la masă, lângă noi! Am crezut că nu mai vii.

— Păi, nu te-am văzut.

— Nici eu. Dar, hai să intrăm, zise Zina, ea luând-o în dreapta și Elvira spre stânga.

— Ce faci? Unde te duci?

— Într-acolo!, arătă Elvira spre sala în care fusese.

— Acolo e întâlnirea celor de la Istorie și Filozofie. Noi suntem în sala mare, în dreapta.

Au râs amândouă de întâmplare. De atunci au rămas foarte bune prietene.

În acea seară, Elvira se liniști: nu toți medicii erau somități culturale ambulante, majoritatea aveau chef de distracție, de bancuri și de dans.

Zina o prezentă îndrumătorului ei, doctorul Enache, care era acolo cu soția.. Mai târziu, îl cunoscu și pe propriul ei îndrumător de stagiu, domnul doctor Dumitrescu, un bărbat frumos, dar cu o figură prea severă după gustul ei. Acesta o măsură cu o privire, albastru-tăioasă, care îi dădu Elvirei fiori reci pe șira spinării. Aproape că-i strică buna dispoziție.

În următoarele ore, atmosfera generală relaxantă și câteva reprize de dans au făcut-o pe Elvira să se simtă bine și să uite de privirea glaciară a domnului doctor Mihnea Dumitrescu.

Plecă spre dimineață acasă, veselă și încântată. Se distrase bine, cum nu i se mai întâmplase de foarte mulți ani.

Mai citește: 

INVITAȚIE LA LECTURĂ: VOLUMUL DE POEZII „GEOMETRII DE SUFLET” – autor SIMONA MIHUȚIU

Despre autoarea Simona Mihuțiu

Date biografice: Simona Mihutiu

Referinte critice : Simona Mihuțiu

Creatii literare: Simona Mihuțiu

Profil GOLD: Simona Mihuțiu

Antologia GALAXY ecouri literare românești (4 volume) lansată la GALA ARTELOR ediția a 3-a Montreal 27 august  2022

Cum pot publica si eu in revista?

Ce mai e nou prin librărie?

GALAXY -VOLUMUL 2-antologie de ecouri literare -autori români contemporani FORMAT ELECTRONIC (EBOOK)

GALAXY -VOLUMUL 2-antologie de ecouri literare -autori români contemporani, este un dans al constelaţiilor cuvântului, plămădit din lutul iubirii eterne, într-o coregrafie unică cu tematica universală. In cele 380 PAGINI cuprinde 34 de scriitori contemporani. Comanda acest volum în format ELECTRONIC si vei primi in mai putin de 48 de ore în email cartea în format pdf. Comanda acum! MAI IEFTIN MAI RAPID, MAI ECOLOGIC!

20,00 EUR

GALAXY -VOLUMUL 1-antologie de ecouri literare -FORMAT ELECTRONIC (ebook)

GALAXY -VOLUMUL 1-antologie de ecouri literare -autori români contemporani, este un dans al constelaţiilor cuvântului, plămădit din lutul iubirii eterne, într-o coregrafie unică cu tematica universală. In cele 384 PAGINI cuprinde 42 de scriitori contemporani. Comanda acest volum în format ELECTRONIC si vei primi in mai putin de 48 de ore in email cartea in format pdf. Comanda acum! Mai ieftin, mai rapid, mai ecologic!

20,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.