Aurelia Oancă -ASCUNDE DOAMNE…

Autor: Aurelia Oancă

Ascunde Doamne, răutatea lumii
Sub vălul păcii cu puteri de rai,
Sub piatra rece sau tăcerea humii
Și-n schimb în suflet bunătate dai.

Din ură să faci Doamne flori plăpânde
Și-n ele să așezi parfum de vis,
Iubirea între semeni să inunde
Și pragul din superbul paradis.

Din vorbe goale, Doamne fă cuvinte
Ce înfloresc atunci când le auzi,
Și Fă-le stele peste-un cer cuminte
Sau Fă-le Doamne roua-n care uzi,

Întinsul zării când se-arată zorii,
Și-ncet lumina iese pe făgaș,
Cu raze calde ce alungă norii
Și lasă-n zbor mici fluturi pe imaș.

Apoi din cupa vremii să lași Doamne,
Să curgă mirul sfânt peste pământ,
Trezește bunătatea care doarme
De frica răutății din cuvânt!

Autor: Aurelia Oancă