Aurelia Oancă-ÎN TRESĂRIREA CLIPEI

Autor: Aurelia Oancă

Când strălucește visul în călimări celeste
Și când sărută timpul o pleoapă tremurând,
Din genele răsfrânte se naște o poveste
Ce-și scrie firul tainic în filele de gând.

Apare o scânteie cu licăriri albastre
Ce se topește-n grabă pe tâmplă, fermătând,
O lacrimă venită din rătăciri sihastre
Se scurge-ncet pe chipul de dragoste vibrând.

În tresărirea clipei se-aude infinitul,
Care adună-n cale un lanț de stele plin,
O rază caldă scrie trecutul și iubitul,
Cu o fărâmă scursă în cupa cu pelin.

Se toarce visul tainic dintr-o hlamidă caldă
Și se așterne-n șoapta ce o aștept demult,
În ochii mei o undă de dragoste se scaldă
Și se revarsă-n mine cu un imens tumult.

Povestea iar se scrie cu magice cuvinte
Și din cărarea vieții adună trandafiri,
Ce în petale poartă aducerile-aminte,
De tot ce-a fost odată, de tainice iubiri!