Aurelia Oancă-CE-I RĂUTATEA

Autor: Aurelia Oancă

Am întrebat un om cândva, odată,
Ce-i răutatea și de ce sunt răi?
El mi-a răspuns privindu-mă în suflet,
Nu știu să-ți spun dar buni sunt ochii tăi.

Am întrebat în treacăt trandafirul
Ce-i răutatea și el a răspuns:
Nu știu să-ți spun dar am cu mine spinul
Care se-arată când sunt eu răpus.

Pe-un pom golaș ce sta la drumul mare
L-am întrebat apoi cu glasul frânt,
Ce-i răutatea și de ce mă doare?
El a scăpat o frunză la pământ.

Am întrebat pământul care tace
De ce sunt răi, și aprigi, și haini?
Tăcerea lui parcă șoptea cu lacrimi
Ce otrăveau grădinile cu crini.

Am întrebat copilul care plânge
Ce este răutatea pentru el?
Cu ochiul trist și cu obrazu-n lacrimi
Mi-a spus că poate este un cățel.

Dar întrebând tot ce-mi ieși în cale
Ce-i răutatea și de ce sunt răi?
Poate-am aflat răspunsul la-ntrebare,
Cum am fi buni de nu ar fi și răi?

Autor: Aurelia Oancă