Minciuna

minciuna de aurelia oanca

MINCIUNA

Autor: Aurelia Oancă

Minciuna este și ea ca o vorbă
Și poate uneori chiar te alină,
Dar când te-ai ars prea des suflând în ciorbă
Chiar și în iaurt găsești o vină.

Cel ce te minte crede tot ce spune
Și te privește-n ochi, să-l crezi și tu,
Dar cel mințit chiar dacă tace-anume
Va descifra minciuna și-un atu

Nu vei avea atunci când adevărul
Va răsări pe drumul drept și bun,
Minciunii scurt de tot îi e piciorul
Și va cădea ca groaza din taifun.

Atunci regretele încep s-apară
Și scuze se rostesc la infinit,
Dar rana ce-i adâncă, te omoară
Și simți cum totul, totul s-a sfârșit.

Balsam la toate este depărtarea
De locul hâd și plin de mărăcini,
Iar timpul va sădi din nou și floarea
Ce peste rană face-va minuni!