Spre poarta copilăriei
Autor:Teodora Dumitru.
Dor de cumpăna fântânii,
Lângă care am crescut ,
S-au dus anii ca nebunii,
Nici nu ştiu când au trecut ,
Parcă şi acum, în minte ,
O aud ,în vânt , trosnind ,
Şi mă văd copil cuminte ,
Împrejuru-i alergând!
Văd prin ceață amintirii,
Pe-ai mei, toți ,în jurul meu,
Şi-acolo-n adâncul firii ,
Nu vă spun cât mi-e de greu !
Nu vă spun ce rău mă doare ,
Că ,pe rând ,cu toți s-au dus ,
Ieri copil , acum om mare ,
Şi-ai mei paşi duc spre apus !
Şi mă-ncearcă o tristețe,
Care ochii-mi umezesc ,
Că mă-nedrept spre bătrânețe,
Timpul nu pot să-l opresc !
Dar pe drumul nostalgiei ,
Care-l port în gândul meu
Spre poarta copilăriei,
Mă întorc şi bat , mereu !
Îmi deschide o copilă,
Pură, dulce şi frumosă,
Şi privindu-mă cu milă ,
Mă lasă să intru -n casă!
Văd acolo lucruri multe,
Lângă care am crescut ,
Simt cum dorul mă pătrunde ,
De tot neamul meu pierdut !
Văd bunicii buni şi harnici ,
Lângă care-am crescut eu ,
Buni la suflet, oameni darnici ,
Acum duşi la Dmnezeu!
Şi văd draga de fântână,
Ce-o aveau în curtea lor ,
În barbă ,lacrimi se-adună,
Cu-o mână le şterg uşor !
Las copila-n lumea ei ,
Cumpăna trosnind în vânt
Şi mă-ntorc la anii mei ,
Cu lacrimi de dor , curgând!
De acelasi autor:\
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 