FLOARE DE COLȚ
Autor : Aurelia Oancă.
Privesc cum din stâncă răsare,
Un sâmbure alb și pufos,
Apoi se înalță spre soare,
Cu trupul său mic, mătăsos.
Acolo, pe vârful de stâncă,
Ea viața și vântul înfruntă,
Dar cerul albastru o urcă
Și n-o va lăsa-n veci înfrântă.
Ea este un simbol de brumă,
De țară, de neam, de străbuni,
Ne-arată că nicio furtună,
Nu-i poate zdrobi pe români.
Cu trupul ei firav ne-nvață,
Să nu ne lăsăm biruiți,
De cei care au a lor viață,
Făcută din câlți răvășiți.
Tu, floare de colț, ne trezește,
Ne pune curajul în piept,
Căci drumul ni se netezește,
Doar când îl vom face noi drept.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 