Autor: Aurelia Oancă
10.11.2018
pictura: Eduard Sandu

Printre copaci, prin luminiș,
Dau toamnei dragi binețe
Și îmi strecor pași pe furiș,
Furând din tinerețe,
O șoaptă, două, un cuvânt
Și-l pun pe-aripi de frunză
Ce-și plimbă viața dusă-n vânt
Și-n zbor de buburuză.
Și râul care curge-agale
Răsuflă-n aburi osteniți,
Cu roua pusă pe petale
Și peste pașii mei grăbiți.
Iar paznicii-soldați tăcuți
Cu ramuri-rugăciune,
Mă însoțesc cu a lor frunți
Vopsite cu tăciune,
Să colorăm și gând, și pom,
Cu roșul toamnei care
Adună-n pletele de om
Ninsori dar și candoare!
Autor: Aurelia Oancă
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
