DOAMNE! SATURĂ-I….
Autor: Aurelia Oancă
Doamne! Doamne! Cui îi pasă,
Că pe dealurile pline
De păduri cu frunza deasă
Acum zac numai suspine?
Ploile când vin puhoaie
Nu e cine să oprească
A lor crâncene gunoaie
Peste glia românească.
Toate-au coborât la vale,
Cu prăpăd și cu urgie,
Măturând totul în cale,
Oameni mulți în pribegie.
Plânge cerul și pământul,
Plâng și rădăcini rămase
Retezate și când vântul
Bate cu-a lui aspre coase,
Rade sufletul pădurii
Ce-i tăiată de străini
Și-au lăsat prăpădul urii,
Nesătui, barbari, haini.
Doamne! Satură-i odată!
Pune-n burta lor doar bani,
Să ne lase țara-ndată
Liberă, fără dușmani!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 