A cazut cortina

A CĂZUT CORTINA

Autor: Gabriel Ionescu

Inegalabilei Stela Popescu

A căzut cortina. Sala este plină.
Oameni în picioare, tăcerea te-apasă.
Aplauze ropot. Ea, n-o să mai vină
Să salute sala. A fost cea cu coasă.

A plecat și Stela. Acum e la stele.
Are-un rol de înger. O să-l joace bine.
E cu Monștrii Sacri. Ei ne-au fost modele.
Scena-i mai săracă, acum fără tine

Zeci, sute de roluri, zeci de filme bune
Viața-i mai săracă, acum fără ea .
Te iubește-o țară. Multă, multă lume
Și ai dat la public, toată viata ta.

Basarabeancă, fiică a Moldovei
Ai devenit o Stea a Teatrului Român,
O viata-n teatru, tu Maestra slovei
Ai însemnat pe Scenă, tot ce-i bun

Ai fost o stea la Teatrul de Revistă ,
Ai fost o stea și la Național,
Ai fost mereu o fire optimistă
Si-ai dispărut rapid, fără-un semnal.

Ești regretată de întreaga Țară
Erai și sarea și piperul vieții ,
Dar amintirea ta nu o sa moară
Iar prețul tău, va sparge prețul pieții.

În orice rol jucai, erai de-acolo.
De fapt tu nu jucai, tu chiar trăiai
Și deși viata te-a lăsat devreme solo,
De azi, vei fi un înger, pe scena ta din Rai

În Teatru sunt invidii, concurențe
Tu insă-ai fost iubită chiar de toți.
Nu ai avut de nimeni dependențe
Tu nu te-ai plâns și n-ai spus ca nu poți .

A căzut cortina, sala este plină .
Oameni în picioare, tăcerea te-apasă
Se-așteaptă minunea, care n-o sa vină.
A plecat și Stela. Sunt timpuri de coasă.