
Autor: Elena Tudosa
Abatuta de soarta, prin vise trăiesc,
Te caut iubire în fiecare zi și noapte,
Departe de tine prin gind te mai zaresc,
Doar numele ți-l mai chem în șoapte,
Ce mult îmi lipsește chipul tău blind,
Mi-e dor de-un sărut, de o mingiiere,
Potrivnic mi-e timpul, mai mult ca oricind,
Mi-e sufletul rug, ars de atita durere,
În bezna în care sufletul îmi tinjeste,
După o sarutare, sa dau buzelor mele uscate,
Ochii mei stinsi , cauta în vis iubirea orbește,
,, cit as vrea sa sorb din iubire, gust de cireșe coapte”,
Orbercaind, stinsa de dor, chipul vreau să-ți ating,
Ma pierd iubire departe, prin timpul ce mi se împotrivește,
Razele soarelui scurma, zorii împrăștiind
Visul, în care doream sa te întilnesc, se risipește,
Speranța în care credeam sa te întilnesc, îmi este deșartă,
Singele-n vene în timple, începe a-mi zvicni,
Fără de tine iubirea mea din vis, sint precum o frunza uscata,
Ce cade fără de viata la pamint, sfirsind a putrezi,
Ma trezesc și iubirea din vis, o întilnesc doar în triste-amintiri.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
