TATA
Tatălui meu
Autor: Gabriel Ionescu
Clopotul oameni adună,
La slujba de pomenire,
Şi-n ureche îmi răsună,
Cântec trist de amintire.
Ai trăit puţin tu, Tată,
Prea puţin, iar viaţa ta,
Asta care ţi-a fost dată.
A fost scurtă. Şi-a fost grea .
Ai muncit de mic copil,
Făr-să ai, la multe parte,
Având doar, un suflet nobil,
Şi un mare dor de carte.
Aveai şi-o dorinţă mare,
Ca băiatul tău iubit,
Să ajungă om cu stare,
Cu destinul împlinit.
Şi n-ai apucat tu tată,
Ca să vezi tot ce va fi,
Însă eu mă leg pe viaţă :
Visul tău se va-nplini.
Voi ajunge om de vază,
Voi avea şi eu copii,
Însă crezul meu de bază,
Judecata ta va fi.
Căci eu cred că de acolo,
De unde te afli-acum,
Vei păzi creşterea noastră,
Piedici, ne vei lua din drum.
Clopotul oameni adună,
Slujba ta-i , de pomenire,
Vei rămâne tatăl nostru,
Şi în cuget şi-n simţire.
De acelasi autor:
Poezii pentru sufletul meu 