Neputința poverii si Raspunsul Marei la Neputința Poverii

mail

Neputința poverii

Răspuns la” Povara neputinței” al  autoarei Mara Popescu Vasilca

Autor George Călin Vasilca

POVARA NEPUTINȚEI, e o povară grea,

Ce m-a ales pe mine pe umeri să îmi stea,

POVARA NEPUTINȚEI, pe mine m-a găsit,

Și-n sufletul meu sincer de mult s-a cuibărit.

Dar ce e NEPUTINȚA? Sunt oare foarfeci rele,

Ce caută să-mi taie, dulci speranțe, ale mele?

Sunt umbre-ntunecoase din proprium trecut,

Ce vor să-mi interzică să-ncep nou început?

Mi-a pus oare NEPUTINȚA, groase lanțuri ce mă țin,

Legat de mâini și de picioare, la tine să nu vin?

Este oare NEPUTINȚA, înrudită cu-ndoiala?

Fiica deznădejdii  grele, de origine-ancestrală?

NEPUTINȚĂ afurisită, ești un vierme înrăit, periculos,

Cui nu-i place la lumină, doar în lut întunecos,

Ce de-acolo mă vrăjește prin cuvinte fermecate,

Care să mă amăgească, să mă tragă în păcate.

NEPUTINȚĂ înveninată, tu îmi ceri să mă-ndoiesc,

De omul speranței mele, de bărbatul ce-l iubesc?

Nu ți-ar fi rușine ție, vierme negru și perfid,

Să mă crezi ca-ș fi în stare singură să mă ucid?

Află dar, neputincioas-o, că în mine ai găsit,

Adversar fără de frică, de Credință, întărit,

Căci credința mea îmi spune că; ”deși periculoasă,

Când ești confruntată zdravăn, TU, devii neputincioasă.””

Când în fața ta hidoasă, vei vedea cum se ridică,

Zid puternic al speranței-a doua ființe fără frică,

Tu te vei speria de ele, vei fugi, vei fi sluțită,

Când calea-ți va fi barată, de oameni făr-de ispită.

Tu POVARA NEPUTINȚEI, te gonesc din al meu gând,

Și în locul tău voi pune Sfântul Duh, Duhul cel Sfânt.

Iar în sufletul meu sincer, din care te-am alungat,

Voi primi Divinul Spirit, cu aur înveșmântat.

Du-te pe pustii, POVARĂ, acum nu mă mai-nspăimânți,

Și cu îndoiala rece, nu mai poți să mă frămânți,

Căci iubirea îmi dă aripi, ca să zbor spre-acele stele,

La care visez întru-una, cu omul visurilor mele.

Iar pe tine, NEPUTINȚĂ, te-am făcut neputincioasă,

Și te-am aruncat cu scârbă, în cazanul cu pucioasă.

Stai acolo zi și noapte, clocotind în veșnicie,

Ca pedeapsă a SPERANȚEI, împotriva mârșăviei!

Răspunsul Marei la Neputința Poverii

Autor:  Mara Popescu Vasilca

Așa cum spui Căline, e o povară grea,

Dar știu că este bine s-o lași să stea cu mine,

Și poate că din ceruri, puteri vom mai avea,

Să ușurez Povara, ș-apoi oi mai vedea.

Eu nu mă plâng, știi bine,

Că-n calea vieții mele, ACUM, te am pe tine,

Tu dătător de bine și speranță,

Că poate, Viitorul va uni,

Sau poate că pe veci, va Despărți. Doar noi putem,

Să vrem, să cerem și s-avem speranța clară,

Să știm ce ne unește, să știm ce ne separă.

Dar cum vezi tu POVARA, eu cred că nu e bine,

E doar ceva, ce depinde doar de mine.

Și-apoi în viață, probleme-am mai avut,

Și așa cum vezi, pe toate, cu Brio le-am trecut.

Nu sunt eu disperată, și nu mă înspăimânt,

De-o Linie de Credit, că am luptat și sunt,

Încă u n taur care, nu scurmă în pământ.

Mă uit în sus la Ceruri,

Și cer să-mi dea putere, să le rezolv pe toate,

Așa cum Domnul vrea, și să nu las pe nimeni,

Nici chiar pe fata mea, să stea în suferință,

Să vadă și să știe,

Că și eu sunt cu ea, așa cum bine spune,

Că; ” Tu ești mama mea.”

Și știu că Domnul vede,

Mai știu că m-a luat, și-n brațele Lui Sfinte,

Deasupra suferinței m-a purtat,

Să văd că e lumină, să văd că e speranță,

Să văd că cine crede,

Mai poate să rezolve, probleme importante.

E frumoasă poezia, mi se pare cam macabră,

Oare mi se pare mie, sau chiar e Baudelaire-iană?

Poate e o poezie la răspuns la cea pe care,

Eu am scris-o cu speranța, să-nțelegi,

Probleme care sunt reale și prezente,

Dar care nu-ți cer nimica,

Ba din contră-ți dau putere, să mă vrei pe lângă tine,

Să ne bucurăm de Bine.

Cum de a făcut destinul, să mă întâlnești pe mine?

Sunt Eu oare, aceea care, ai vrea ca să stea cu tine?

Să te bucure în viața, și să fie numai bine?

Să nu uiți că mâine vin,

Și în brațe mă arunc,

Vezi cum faci, că sunt cam grea,

Să nu cad, de unde sunt…

Mara lui Călin

Mai citeste: 

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

AURELIA RÎNJEA-Recenzia romanului  BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP al scriitoarei MARA POPESCU – VASILCA

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.