Nicholas DIMADE -CRONICĂ de CARTE – MIRELA ROZNOVEANU – VLACHICA

thumbnail (25)

Nicholas DIMA

CRONICĂ

DE CARTE – MIRELA ROZNOVEANU – VLACHICA

Mirela Roznoveanu

Vlachica – Mountaintops Above a Stormy Sea of Contending Empires

(Piscuri de munți deasupra oceanului furtunos al conflictelor imperiale)

Editura Xlibris, Bloomington, Indiana, SUA, 2021

Am schimbat numeroase idei cu Mirela Roznoveanu, i-am citit unele din cărți și articole, și am ajuns să o cunosc bine și să o apreciez. Mirela a fost scriitor și journalist neconformist și incomod în țară și după prăbușirea regimului comunist s-a refugiat în Statele Unite. Odată ajunsă în America în ianuarie 1991, ea și-a perfecționat limba engleză, și-a reluat activitatea de scriitor, și în mod laudabil a reușit să devină cercetător și profesor. Acum, ea ne impresionează prin publicarea unui roman de proporții scris în limba engleză și intitulat „Vlachica”. Pe o întindere de aproximativ 750 de pagini normale autoarea descrie evoluția, dificultățile, miturile, legedele și tradițiile aromânilor ori armânilor (cum se numesc pe ei înșiși) sau vlahilor (cum sunt numiți de popoarele în mijlocul cărora trăiesc) din mijlocul peninsulei Balcanice și își brodează epopeea în jurul unei povești de dragoste. Precizez că armânii și românii sunt înrudit si apropiati facand parte din familia popoarelor romanice orientale, precum și istrioții și megleniții.

„Vlachica” este o carte complexă scrisă cu multă migală și cu lux de amănunte; o poveste care se desfășoară pe mai multe paliere, dar gravitează în jurul unei iubiri interzise. Acțiunea are loc în a doua jumătate a secolului XVIII și descrie în esență o relație umană neîmplinită dintr-o lume dominată de tradiții conservatoare, controlată de imperiul otoman și influențată de evenimente internaționale.

Regiunea central Balcanică unde începe și se termină romanul este locuita de grupuri etnice cu origini, religii, limbi și tradiții diferite. Și pentru a complica situația, etniile care alcătuiesc această lume au interese și obiective opuse și deseori incompatibile. Una dintre etnii, de fapt una din cele mai vechi, este cea Vlahă, cunoscută deasemenea cu denumirea de Armână sau Aromână. Deși fundalul este o poveste de amor, romanul reprezintă mai presus de orice drama aromânilor striviți între greci, turci, macedoneni, albanezi și bulgari. Grecii sunt creștini și au ajuns până la curtea imperială otomană, dar sunt egoiști și fățarnici. Mulți albanezi s-au islamizat iar bulgarii sunt ajutati si instigati de ruși. Toți îi invidiază pe vlahi și vor să intre în stăpânirea pământurilor lor.

Viața sub turci e complicată, nesigură și riscantă. Vlahii nu puteau avea încredere în nimeni. Bandiți și briganzi, unii din ei convertiți la Islam, le atacau și jefuiau așezările și deseori erau încurajați de autorități. În asemenea condiții, ciobanii vlahi erau înarmați și cunoscutele lor caravane erau întodeauna escortate și păzite de oameni de încredere. Familiile vlahe erau tradiționale și patriarhale, conduse de un respectat Pater Familia și organizate în clanuri. Majoritatea vlahilor se considerau rude și în regiunile locuite de ei, mai ales în sate și la munte, onoarea familiei era deasupra oricărei legi.

Relațiile aromânilor sau vlahilor cu autoritățile centrale de la Istanbul, cu cele locale, si chiar cu ierarhia Ortodoxă de la Constantinopol, erau complicate și de multe ori detrimentare. Aromânii încearcau să-și păstreze tradițiile, se luptau cu autoritățile, se războiau cu vecinii, se retrăgeau din ce în ce mai mult în zonele de munte și la disperare îsi căutau drepturile la Istanbul, Viena, sau Veneția.

„Vlachica” e un roman complex și reflectă toate aceste realități si frământări. Povestea de iubire dintre Shana și Ali se desfasoara în paralel cu istoria zbuciumată a acestei regiuni fragmentate și frământate din Balcani. Am întrebat-o pe Mirela ce a determinat-o să scrie acest roman epic. Răspunsul ei a fost simplu, dar plin de semnificație: „Mama a fost armâncă, s-a născut în Munții Pindului din nordul Greciei. Ea s-a refugiat în România împreuna cu familia și rudele prin anii 1920 când Macedonia, leagănul Armânilor, a fost împărțită de țările vecine. Mama mi-a îmbogățit și fascinat copilăria cu poveștile, legendele și foclorul armânilor, așa cum m-au fascinat și poveștile altor membri ai familiei. I-am promis mamei că voi scrie o carte despre armâni și am vrut să-mi îndeplinesc promisiunea…”

Armânii reprezintă un grup etnic puțin cunoscut de lumea anglo-saxonă; o etnie înrudită cu românii, a cărei limbă și identitate sunt amenințate azi cu anihiliarea. Roznoveanu a vrut să-și cunoască strămoșii și să-i prezinte lumii occidentale și în special Americii. În vederea implinirii misiunii propuse, a cercetat multe arhive, a studiat documente, și a consultat bibliografii de specialitate. În plus, in vacanțele de vară și în anul sabatic al New York University unde a predat, ea a cutreierat țările din Balcani unde au trăit și unde încă mai trăiesc strămoșii ei. Cunoscând dialectul armânesc, ea a întâlnit și a vorbit cu vlahi/armâni atât din unele zone izolate de munte cât și din diferite orașe. A călătorit din peninsula Istria și Croația până în Grecia și din Albania la Istanbul.

Pot spune fără reținere că Mirela Roznoveanu are cunoștințe vaste și o pasiune evidentă pentru cercetare si scris. Pornind de la o poveste fictivă de dragoste, ea oferă o frescă istorică și socială detaliata a vieții armânilor și a populației multi-etnice din mijlocul peninsulei Balcanice. Numeroase descrieri sunt atât de minuțioase încât uneori pierzi firul narațiunii și nu mai știi unde te va purta autoarea.

„Vlachica” este o carte captivantă, dar nu e nici simplă și nici ușor de citit. Trebuie să navighezi prin diferite planuri și evoluții paralele pline de paranteze, printre numeroase detalii, nume proprii și toponime, cuvinte străine sau puțin cunoscute, și fapte istorice reale îmbinate cu mituri și legende care cu greu pot fi sortate și separate. Spre meritul ei și pentru o mai bună înțelegere a complexității cărtii, Roznoveanu a adăugat hărțile regiunilor populate de Vlahi, arborele geenealogice ale unor familii mentionate, indicații pentru pronunțare și o bibliografie. Toate acestea îmbogățesc narațiunea, dar îngreunează lectura. Și totuși, după fiecare pagină sau paragraf adăugat pentru clarificare, cititorul e dornic să afle și mai multe.

Comentariile autoarei, idei sofisticate cu caracter cultural, filozofic, lingvistic, religios ori psihologic, adaugă și ele nuanțe noi lecturii și colorează narațiunea. O persoană avizata și interesată de soarta acestei comunități din Balcani are multe de învățat din paginile cărții. Descoperi, în această lectură, un stil de viață trecut de mult și mentalități dispărute ori pe cale de dispariție. Și e trist să ajungi la concluzia că toate stilurile de viață sunt destinate să dispară. Așa va dispare și modul nostru de viață de azi – Our brave new world!

Fundalul romanului, care uneori dispare dincolo de orizont, îl constitue relația dintre tânăra Shana, o copilă creștină vlahă, fiica arhontelui Sterie al Gramostei, si Ali, Albanez musulman devenit între timp pasha regiunii Ioannina. Cererea de casatorie a lui Ali este respinsă categoric de arhontele Sterie care are sub conducerea sa morală, economică și militarș un mare clan armânesc. Vlahii sau armânii nu se căsătoresc în afara clanului, iar fetele sunt promise spre căsătorie prin angajamente ferme uneori încă din leagan. Ele nu ies de sub tutela familiei și mai ales de sub cuvantul tatălui. Cei doi protagoniști se întâlnesc totuși, uneori quasi-întâmplător, alteori în secret, și sentimentele lor evoluează concomitent cu evoluția dramatică a populației vlahe.

Sfârșitul romanului e tragic, dar până la final cititorul parcurge pagini de istorie, de intrigi, de acte de trădare și eroism, de mituri și de legende care îi îmbogățesc cunoștințele, dar care îl și pun pe gânduri. Respins de șeful clanului armânesc, Ali Pasha și trupele lui de Albanezi islamizați se alătură armatei Otomane trimisă de la Istanbul și împreună atacă așezările Gramostea, Moscopole, Grevena și alte centre culturale și economice Vlahe din vechea Macedonie sau Epirul istoric. Sursele istorice spun că Gramostea a fost complet distrusă și Moscopole a fost incendiat. S-a întâmplat în 1788…

Autoarea ne poartă prin istoria strămoșilor ei și ne face martori ai vieții dure dar mândre a aromânilor. Aceștia refuză secole la rand să se amestece cu străinii și se luptă cu vecinii hrăpăreți care tânjesc la averile și pământurile lor. În final, invidia și presiunile slavă, bulgară, albaneză și grecească îi înăbușe, dar nu reușește să-i elimine de pe harta Europei. În romanul ei, autoarea coboară până în adâncurile istoriei, dar descrie cu precădere viața vlahilor sub Imperiul Otoman la finele secolului al 18-lea.

Vlahii sau armânii reprezinta populația autohtonă a peninsulei Balcanice, populație de origine pre-latină sau latinizată cândva la începutul primului mileniu. Ei ocupau centrul peninsulei și se învecinau cu grecii la sud, care locuiau cu precădere regiunile litorale, cu ilirii la vest, și cu frații de aceiași origine și aproape sigur de aceiași limbă straveche de la nord de Dunare. Peste ei au venit de la nord slavii și bulgarii, care i-au împins spre sud, dar de la sud îi presau grecii. Vlahii nu au avut unde se refugia decât pe piscuri inaccesibile de munți, unde mai pot fi găsiți și azi.

Venirea turcilor musulmani în regiune a complicat și mai mult viața oricum dificilă a vlahilor. Cu toate acestea, fiind oameni dotați de la natură, inteligenți, muncitori și practici, ei și-au facut din oierit și din comert surse excelente de existență și au acumulat averi considerabile. Mulți armâni cu stare și cu educatie au ajuns în occident și s-au impus la Veneția și la Viena. Acasă, satele lor asezate pe coastele munților erau adevărate citadele și unele chiar palate fortificate.Vecinii jinduiau la bunurile lor. Secole de-a rândul comunitățile lor au ramas însă impenetrabile, iar transhumanțele sezoniere cu sute de mii de oi stârneau invidia tuturor. Turcii le-au adus noi dificultăți, dar un timp vlahii au fost cumva privilegiati.

Conform legendelor vii ale clanurilor armânesti, Rozoveanu scrie că, după căderea Constantinopolului, Vlahii din munții Pindului și Epir au încheiat un acord cu Valide Sultana, mama sultanului. Acordul stipula că Vlahii erau supușii sultanei, erau autonomi, și nu erau obligați să plateasca taxe in visteria imperiului. În schimb, ei trebuiau să trimită anual un tribut sub formă de bunuri și alimente pentru susținerea haremului, o instituție de mari proporții care se afla sub controlul sultanei ori a consoartei favorite a sultanului. Din cauza acestui privilegiu, a bunăstării și a atitudinii lor exclusiviste, vlahii erau invidiați și de administrațiile Otomane locale, care nu îi puteau taxa, și de vecinii de alte naționalități.

În perioada desfășurării finale a romanului, Turcii erau incolțiți militar și politic și de Rusia și de Imperiul Habsburgic. Vistieria de la Istanbul era goală. Marele Vizir avea nevoie de noi impozite și soarta aromânilor era în balanță. Aceștia respingeau și taxele imperiale și pierderea autonomiei. Atacul împotriva lor era iminent. Roznoveanu descrie în mod subtil și cu talent evolutia relației dintre cei doi protagoniști ai romanului prinși între mrejele iubirii și datoriile lor oficiale. Shana vrea să-și apere clanul și pentru aceasta e dispusă să facă orice sacrificiu. Ali este și el descris ca un om de onoare, dar care e forțat să-și facă datoria fata de Istanbul. Se ajunge la razboi. Vlahii sunt soldați buni; se luptă vitejește și se apără, dar nu pot rezista unor forțe cu mult superioare numeric și tehnic. Ultimele pagini ale romanului ne scufundă în mit și legende. Vlahii, împreună cu turmele lor se refugiaza și dispar în peșteri și tuneluri de sub munți cunoscute numai de ei. Au supraviețuit? Se vor întoarce? Autoarea nu ne spune, dar afirmă filozofic, și citez: „Planul lui Dumnezeu a fost întodeauna mai complex decât poate să cuprinda mintea omului.” (p. 385)

Și romanul se termina dramatic prin sinuciderea colectiva a unor fecioare Vlahe care pentru a-și apara clanul se jerfesc aruncându-se de pe stânci în prăpăstii și întârziind astfel înaintarea forțelor distrugătoare inamice. Povestea de dragoste are și ea un sfârșit tragic; e povestea vietii! Culegând basmele, baladele și legendele auzite de la mama și de la rude, și impletind mitul cu istoria și realitatea, Roznoveanu ne-a dăruit o carte frumoasă și ne-a îmbogățit orizontul și cunoștințele.

Prof. Dr. Nicholas DIMA

Arizona, USA, August 2021     


***

Notă: Originar din România, prof.dr. Nicholas Dima s-a stabilit în Statele Unite în 1969. A obținut un doctorat la Columbia University înainte de a deveni analist, jurnalist la Voice of America și profesor la John F. Kennedy Special Warfare Center și la School of the U.S. Army at Fort Bragg unde a fost directorul Centrului pentru Studii Euro-Sovietice. A publicat cărți și numeroase articole și și-a exprimat opiniile la nivel internațional prin televiziune, radio și prelegeri publice. Prin activitatea sa de mai bine de jumătate de secol, prof.dr. Nicholas Dima a devenit una din vocile cele mai importante ale exilului românesc în SUA. http://www.drdima.net/ (George Roca, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia)

***

Mirela ROZNOVEANU

”Vlachica- Mountaintops Above a Stormy Sea of Contending Empires”

Xlibris Publishing, Bloomington, Indiana, USA, 2021

Mirela Roznoveanu was already a noted writer, journalist and literary critic in Romania before she left the country in January 1991. Ater coming to the United States, she became a professor of international law research and again a respected writer. Her latest book, a solid novel called Vlachica, was published recently by Xlibris and has already elicited interest and admiration.

Vlachica is a complex and well-crafted book that evolves around several layers of events and is centered on a forbidden love relationship. The plot takes place in the Ottoman-controlled Balkan Peninsula toward the end of the 18th Century. It is a love story wrapped up in many levels of history that unfolds in a maze of geographic places inhabited by various ethnic groups. It is the story of the existence and survival of the little known Aromanian or Vlach ethnic group, a group ethnically related to the Romanians.

Roznoveanu researched many archives and travelled extensively throughout the Balkans to get accurate information for the writing of this epic book. She is using the story line to present a rich and intricate picture of the multiethnic life of the area in a period of dramatic changes. She shows a deep knowledge of the local people and their culture and adds her own profound thoughts on human behavior, customs, religion and politics that shape their daily lives. I asked what prompted her to make such efforts to write this comprehensive book. Her answer was simple, but with deep connotations:  “My mother was Vlach and she grew up in the Pindus Mountains before moving with her family to Romania in the 1920s after the partition of Macedonia, the cradle of the Aromanians, between Greece, Serbia, Albania and Bulgaria. She fascinated my childhood with many stories and legends of her folk, and so did other relatives in the family. I promised my mother to write a novel about the Vlachs and their lives, history and legends and I had to keep my promise…” Roznoveanu also wanted to know more about her ancestors who are so little known in the world and who are now on the verge of losing their language and identity. She sought to make them known to the world.

The novel is captivating, but it is not an easy reading. There are many parallel developments; many details; countless names; foreign words that need explanation, parentheses, real facts and myths combined… All these enrich the lecture, but make the reading rather slow. Yet, the lecture keeps the reader interested and eager to learn more and more about the people and places described in the book. Indeed, a person interested in the area has a lot to learn from a world that has very much vanished. And sadly, one draws the conclusion that in the end every ‘world’ is destined to vanish, including our own.

In short, the story takes place around the evolving love between a young Christian girl, Shana, daughter of the powerful leader of Gramostea, a town located in the Pindus Mountains in Epirus, and Ali, a Moslem Albanian, who is the pasha of the region of Ioannina. Ali Pasha’s request to marry Shana is refused as Vlachs do not marry outside their clans and girls must obey their fathers. Their love, however, is mutual and develops over a number of years. Nonetheless, the end is tragic. In 1788, in revenge and out of rejection, Ali Pasha and the Turkish army assailed the Vlach towns of Epirus and razed their political and cultural centers.

Through the book the reader learns about the struggle of the Vlachs who survived mostly as shepherds and traders from ancient times to the Byzantine Empire, then through the Ottoman times, and later, up to the 21th Century. During her recent travels the author visited some Vlach villages and places that still exist in the mountains of Greece, North Macedonia, Croatia and Albania, where they live in isolation far away from the modern world. The remaining are under the constant assault of their neighbors who are determined to assimilate them. It is nothing new. Vlachs are the original inhabitants of the land and in the past they enjoyed riches and privileges that made their neighbors envious.

Historically, the author writes: “Soon after the Ottoman occupation of the Eastern Roman Empire in 1453, Vlach clans from Epirus made an agreement with the Validé Sultanas, the mothers of the sultans. According to this contract, they were the subjects of the Validé Sultanas only… They paid an annual tribute to the imperial harem and in exchange enjoyed a semi-autonomous status within the Ottoman Empire and would not pay other taxes. Their hard work and successful trade in wool, carpets, highly appreciated cheese (cascaval) and other products, well-known from Istanbul to Venice and Vienna, made them very rich. At the same time, their privileged status triggered the envy and hostility of their neighbors. In the end their success was their own undoing. By the late 18th Century, the Ottoman treasury needed more money and decided to subdue the stubborn Vlachs. By 1788 the Turks attacked and destroyed the richest Vlach towns and strongholds such as Gramostea and Moscopole”.

”Vlachica is a historical novel accompanied not only by a huge list of references, but also by genealogical trees and geographical maps and an index of names with their pronunciation. Whatever the challenges, the author made it possible for us to see the Armân or Aromanian history as a whole; complex and even ambiguous as it was. 

In the final pages, Roznoveanu writes that most Vlachs together with their households and herds took refuge in mythical underground caves and mountain tunnels known only to them. Did they survive? Would they come back again? The author does not tell us. And the novel ends on a dramatic note; the tragic fate of the ‘suicidal dancing ring’ of Vlach maidens was left unknown until the last lines of the novel. The love story between Shana and Ali Pasha did not have a happy ending either. Is the story of life…

When finally, the Ottoman Empire dismembered, every ethnic group in the Balkans became a nation-state, except the Vlachs, who were divided among their neighbors. In the meantime, most of them were assimilated by the new nations, but some retreated up high in the mountains where they continue to live as pastoralists in isolated villages and hamlets. The author visited them and through their tales, ballads, legends and myths offered us this marvelous epic story. For her unique work Mirela Roznoveanu deserves unreserved congratulations. Very good job!

–––––––––-

Prof. Dr. Nicholas DIMA

Arizona, USA

August 2021

Mai citeste

Vasile Bele-DESPRE REVISTA NR 6/2021

despre Dialog Peste Ocean… recenzie *prof Victor Manole

Despre cartea Pasi de catifea

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.