VIATA CA UN DAR

violeta necula

VIATA CA UN DAR

Autor: Violeta Necula 

Intr-un an s-au intimplat multe… Au venit si au plecat sentimente si persoane… Te-ai schimbat tu, s-au schimbat cei dragi. Asa e cursul vietii : ce e azi, poate disparea miine. Intelegind asta, vei profita, poate, mai bine de clipa prezenta, fiindca ea este singura clipa reala. Doamne, si pandemia asta !… reala si parca ireala , in acelasi timp. Mortii acestia !… O imagine ce pare desprinsa dintr-un cosmar : unii trag cu naduf oxigenul din tuburi, altii stau la coada sa-si umple portbagajul masinii cu produse electronice, haine si mincare , cit mai multe, prea multe, prea inutile, prea… Acest consumatorism excesiv si viteza cu care traim totul, ma innebuneste, pur si simplu. Nu mai e timp de idei si de stari, nu mai e timp de ‘’ te iubesc’’. Eu, gata! ies din cursa asta nebuneasca si ma sez cuminte , intr-un colt. Caci anul asta, de Craciun, nu mai vreau sa aud nimic din toate astea. Nici cadouri nu vreau. Ele nu mai semnifica nimic pentru mine. Oricum eu sint construita din idei, ce sa fac cu un pachet din carton, legat cu funde rosii ? Viata mi-a daruit tot ce se putea mai frumos darui : copilul meu. Care acum este la momentul invatarii propriului zbor, al propriei vieti. Insa, nimeni nu poate trai viata altuia. Nici cind reversi de iubire, nu poti face asta. Venim si plecam singuri din lumea asta. Deci……. Craciunul acesta este despre linistea de dinainte. Este doar despre iubire. Imi voi tine la piept persoanele speciale din viata mea, le voi mingia, cu drag, pe crestet si le voi cinta un cintec de leagan. Apoi , dupa acest moment sublim, voi sta la taifas cu mine, tinind in mina o ceasca de ceai de tei. Ma voi aseza cuminte, pe covor, in fata bradului si voi asculta un colind. Voi vorbi , in gind, cu mama. Caci nu stiu cum, dar, de cind s-a preschimbat in inger , ea aduce raspuns la toate intrebarile mele. Se vede treaba ca Dumnezeu a placut-o si a luat-o sub aripa lui. Caci primesc intr-una, semne , de la ea. Cit e ceasul ? E ora noua, cum spunea cineva, cindva. Vezi ? Acum o ora, era opt , iar peste o ora va fi zece, si uite-asa , din ora-n ora pirguim si din ceas in ceas putrezim. Ce spuneam ?…A, da ! Ca anul asta voi povesti cu mama… Ii voi vorbi despre frumusetea acestei lumi, pe care as vrea s-o cuprind toata si pe care ea nu a avut timp sa o cunoasca, caci avea doar 59 de ani cind si-a incheiat socotelile cu viata. Ii voi spune despre aceste scari pe care umblu intr-una, de cind ea a plecat si pe care nu mai stiu daca le urc, sau daca le cobor. Ii voi spune ca mi-e dor de acea parte a vietii mele care s-a dus si care nu se va mai intoarce niciodata. In ceeea ce priveste esentialul am fost si nu voi mai fi. Mama, mi-e dor de tine, auzi ? Pune-ti urechea pe inima mea, caci numai tu vei auzi ceea ce altii nu au cum sa auda. Tu, cu siguranta, poti sa ma faci sa inteleg de ce un lucru se intimpla si nu un altul ? Ce anume duce la ce ? Ce anume distruge ce ? Ce face ca un lucru sa se implineasca, iar altul sa moara sau urmeaza un alt drum ? Ce inseamna iertarea ? Dar pacatul ? Si daca pacatul ne este interzis, atunci cum definesti asta : ‘’Ai o singura viata, deci, deschideti larg aripile !…’’ Si daca iertam si regretam ? Daca as reveni in urma, as face ceva diferit ? Daca, de fapt, toate lucrurile pe care le-am trait, m-au condus aici ? Si daca nu o sa pot ierta si uita cu adevarat vreodata, nimic din ce m-a zdrunginat ? Sau daca, fara sa stiu, le-am facut déjà ? Mi-au luat ani si ani ca sa devin femeia care-i placea mamei sa devin intr-o zi. Iar mie mi-au luat 12 ani, 10 luni si 14 zile ca ca sa accept plecarea ei. Un schimb, cit de cit echitabil. Dupe ce m-am ratacit pe potecile salbatice ale durerii mele, mi-am trasat singura calea pentru a iesi din padure, la lumina. Si totusi, n-o sa inteleg niciodata, de ce imi doresc mereu sa fiu o padure si nu o strada… Multumesc mama si multumesc Dumnezeule, pentru tot ce m-ati invatat sa traiesc pe acest drum! Caci esentialul este acesta : nu trebuie sa ma scufund in apa pina peste crestet, ci e suficient sa vad pestii de la suprafata apei, ca sa inteleg frumusetea lumii. Am inteles ca viata mea, ca toate vietile celorlalti oameni, e misterioasa, irevocabila si sacra. Atit de aproape si atit de prezenta. Atit de a mea. Ce sentiment salbatic e acesta : de a ma abandona cu totul vietii !”

Mai citeste : 

IMPRESII despre Gala Artelor- editia a 2-a la Montreal

Lucian Dumbrava recitari din revista POEZII PENTRU SUFLETUL MEU nr 6/2021

Vasile Bele-DESPRE REVISTA NR 6/2021

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 55 dolari canadieni.

55,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

2 gânduri despre „VIATA CA UN DAR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.